Recenzie Rototom Sunsplash 2012 / poze Rototom Sunsplash 2012 Review/ pictures

Povestea festivalului Rototom Sunsplash a început în anul 1994 în provincia Pordenone din Italia, respectând principiile de bază ale originalului Reggae Sunsplash creat încă din 1978 în partea de nord a Jamaicăi. Cea mai mare parte din timp (2000 – 2009) acest festival european s-a ţinut însă la Osoppo, un mic orăşel poziţionat la 25 kilometri de Udine.

Pe măsură ce timpul a trecut, în 2010 mai exact, Rototom-ul și-a schimbat din nou domiciliul din cauza restricțiilor tot mai severe impuse de autoritățile italiene, lucru ce l-a făcut chiar și pe Alborosie să strige: Rototom Free!! Astfel, cea de-a nouăsprezecea ediție a ceea ce este considerat de specialiști cel mai mare festival de muzică reggae din Europa s-a desfășurat pentru al treilea an consecutiv în Benicassim, Spania.

Benicassim-ul reprezintă o stațiune minunată și feerică, poziționată pe coasta de est a Spaniei, cu ieșire la Marea Mediterană, într-o zonă denumită Costa del Azahar. În partea opusă mării, în depărtare, se zăreşte şi un lanţ muntos numit Desert de las Palmas al căror cel mai important vârf, Bartolo, atinge 729 metri. Se poate ajunge foarte ușor în Benicassim (detalii complete despre întreaga excursie puteți găsi la finalul acestei povești). Noi am ales varianta trenului cu plecare din Valencia.

Rototom Sunsplash a pregătit fanilor în 2012 o ediție aniversară dedicată celor cincizeci de ani de independență sărbătoriți de Jamaica. Această serbare a fost încununată de șapte zile de concerte, plus o zi de pre-festival, gratuită, organizată pe străzile, în localurile și în piețele publice din Benicassim. De la numele mari ale reggae-ului mondial ce au urcat pe scena principală, la cei ce au reprezentat scenele dub, dancehall, ska și free yard, și până la marea masă de oameni roș-galben-verde ce a asaltat festivalul, toți au respectat aceleași valori bine cunoscute promovate de spiritul muzicii reggae: dragoste, pace și unitate.

Au fost opt zile minunate, o vacanță de vis trăită de parcă poposisem în Zion. Așa cum orașele aglomerate și poluate, sugrumate de jungla de beton reprezintă chipul hidos al babilonului, așa și Rototom-ul reprezintă sufletul Zionului. Spun acest lucru pentru că Rototom-ul nu înseamnă doar muzică, ci şi o stare de spirit unică, experimentată pe supremul tărâm al libertății. Ai ocazia să trăiești reggae cu adevărat, să simți că-ți curge prin vene, iar bătăile inimii tale sunt conectate cu tot ce înseamnă cultura reggae în ansamblul ei. Pe lângă concerte, festivalul mai propune celor veniți, o serie amplă de activități care mai de care mai interesante.

Dacă vei dori, vei putea trece pe la Reggae University, un loc în care poți asculta și interacționa cu diferiți academicieni, artiști (Johnny Osbourne, Michael Rose și Jah Shaka printre cei prezenti aici în 2012), producători sau scriitori. De asemenea, tot aici, în prima parte a zilei se desfășoară workshop-uri de pictură sau fotografie, dar și diverse seminarii și expozitii. Dacă ești cinefil, citește cu atenție programul pe zile Reggae University, pentru că tot aici te poți tolăni și la un film legat de cultura Rastafari sau de istoria muzicii reggae.

În zona denumită Foro Social personalități marcante ale istoriei actuale cum ar fi Zygmunt Bauman, Ignacio Ramonet, Amira Hass, Mona Eltahawy sau Stefano Rodota, ne vorbesc despre problemele actuale ale societății noastre. Ne vorbesc despre criză, discriminare, revoluții, ACTA sau războaie stupide și propun soluții, pentru a putea apăra democrația, drepturile omului și libertatea fiecărui individ, indiferent de culoare, rasă sau sex.

Dacă vrei să afli mai multe despre cultura Africană, la African Village îți este locul, iar copiii (și nu numai ei) se pot distra la Magico Mundo și la Rototom Circus. La acest eveniment poți lua cursuri de dans african sau poți deprinde câteva mișcări de dancehall. Bineînțeles, nu putem ignora unul dintre cele mai fermecătoare locuri ale zilei: Rototom Sunbeach. Aici se găsește micul colț de plajă unde muzica reggae răsună, în timp ce tu te relaxezi total pe nisipiul fin și arzător sau în timp ce faci pluta pe spate purtat de valuri blânde sub lumina soarelui prietenos și stăpân pe cerul celest.

Pe măsură ce se așterne seara, încep și concertele, iar eu îmi aduc aminte că acesta este momentul prielnic pentru a-mi arăta aprecierea față de acei artiști, al căror nume nu-l voi putea pomeni în continuare, dar realmente este imposibil să asişti chiar la toate show-urile propuse în program.

Ziua de pre-festival a fost deschisă de un grup de tineri, ce bătea cu ardoare la tobe pe ritmuri africane. Acțiunea se petrecea într-una din piețele orașului Benicassim și glumind puțin spun că este posibil ca astfel să fi fost chemat spiritul lui Jah pentru a păzi Rototom-ul de rele până la final. Ulterior, au urcat pe scenă câteva nume clasice ale muzicii reggae precum Mighty Diamonds sau Pablo Moses, aceștia pregătind fanii cum se cuvine pentru ce avea să urmeze în următoarele șapte zile.

 

Rototom Sunsplash 2012 – PreFestival

Prima zi oficială a Rototom-ului a însemnat practic o prelungire naturală a celei precedente. Spun acest lucru pentru că i-am putut urmări pe Derrick Morgan, Beres Hammond, Sly & Robbie alături de Ernest Ranglin și pe Morgan Heritage.

Am fost plăcut impresionat de către seniorul Morgan, ce a urcat pe scenă chiar și la șaptezecișidoi de ani, sprijinindu-se în baston. Vorba ‘ceea: he is a conqueror. Târziu în noapte, pe la ora trei, am dat o fugă la Dub Station, să-i revăd pe Soom T și pe Mungo’s Hi Fi, ultimii de data aceasta în formulă completă. Aceștia au susținut un spectacol total diferit față de ce am văzut în România, cum probabil era și normal. Mungo’s Hi Fi au abordat un playlist schimbat din temelii, iar Soom T și-a făcut simțită prezența pe dubplate. Multe versuri noi propuse de către Soom T, pe care personal nu le știam, dar alături de acestea a cântat și piese consacrate ca Dirty Money sau Puff The Police. Scoțienii mi s-au părut puțin obosiți fizic, probabil din cauza faptului că au tot susţinut în luna august show după show în diferite locaţii de pe glob, dar chiar şi aşa au fost la înălţime şi nu şi-au dezamăgit fanii.

 

Rototom Sunsplash – Ziua I 

Ziua de vineri, 17 august, avea să fie punctul de maximă intensitate pentru Main Stage. Rareori, îi poți vedea în aceeași zi pe aceeași scenă pe Tanya Stephens, Michael Rose și Alborosie. Dacă mai luăm în considerare că ultimul a avut invitați și câțiva prieteni ca Etana, Mellow Mood, din nou Michael Rose, Ikaya și pe Kymani Marley, înțelegeți perfect ce am vrut să spun prin punctul de maximă intensitate.

Tanya a susținut un show interesant și bine pus la punct, bazat pe foarte multă comunicare cu publicul. Practic, fiecare piesă era precedată de către o poveste. A ținut neapărat să demonteze zvonurile conform cărora ea nu iubește bărbații și a transmis mesaje ușor incitante sexului tare aflat în public. M-am trezit fredonând versurile de la It’s A Pity, alături de ceilalți spectatori și mi-am dat seama că show-ul Tanyei se sfârșise, iar energiile mele trebuiau acum să fie păstrate pentru Michael Rose.

Legendarul solist al formației Black Uhuru a abordat o ținută caracteristică și a urcat pe scenă în uralele Rototom-ului. Deși a părut că are mai tot timpul diverse probleme tehnice, de genul îi tot cădea o cască sau se împiedica de firul microfonului, în momentul în care a început să cânte prima piesă, Shine Eye Gal, mi s-a făcut pielea de găină. Vocea lui Michael Rose este realmente specială, plină de sentiment, impunătoare și a fost o onoare să o pot asculta live. Piese ca General Penitentiary, I Love King Selassie sau Guess Who’s Coming To Dinner, care au făcut istorie în reggae, m-au trimis pe meleagurile extazului. Gândiți-vă că după toată această feerie muzicală a urmat Alborosie.

Chiar eram curios dacă spectacolul său va fi asemenea celui susținut la București. Nedumerirea mea, alții i-ar spune paranoia, pornise de la faptul că în 2010, tot la Rototom, comunicase foarte mult cu publicul, dar în 2012 la Arene nu prea a făcut-o. Eu am presupus că acest lucru se întâmplă pentru că e prima dată în țara noastră și nu are încă suficientă încredere în noi, nu crede că încă simțim reggae cu adevărat. Timpul mi-a deslușit acest mister și DA a fost în mare măsură același show ca la București, semn că acesta a fost scenariul european pentru vara aceasta, iar presupunerile mele s-au dovedit a fi false.

Așadar, a urcat întâi în scenă Ikaya care ne-a demonstrat încă o dată cât de tare e, susținută de către magnificii The Shengen Clan, iar apoi Pupa Albo a preluat controlul sufletelor noastre. Toată lumea a dănțuit pe hiturile italianului: Herbalist, Raggamuffin, Slam Bam, Police, ba chiar a repetat momentul acela superb de operă oferit și la noi (evident cu alte versuri, dar nu special create pentru Rototom sîc), urmat de International Drama. Lucrurile s-au schimbat puțin când Michael Rose a revenit pe scenă și a cântat Waan The Herb alături de Alborosie. După ce am privit acest moment istoric, i-am întâmpinat cu aplauze pe conaționalii lui Pupa Albo, cei doi soliști de la Mellow Mood, fraţii gemeni Jacob și L.O. Garzia. Aceștia ne-au servit o prestație explozivă. Chiar dacă nu erau anunțați pe vreun program oficial al Rototom-ului, sunt sigur că nimeni nu s-a supărat. Personal, cred că ar fi meritat chiar și un show propriu, dacă tot erau acolo, dar cine știe, poate în 2013.

Etana a fost următorul invitat cu greutate al lui Alborosie, cei doi interpretând piesa Blessings, piesă ce avea să-mi tot răsune în cap următoarele zece zile din viață, deși mărturisesc că nu este una din preferatele mele.  Cam atât de bine a fost cântată.

Și se aud primele acorduri de la Kingston Town. Publicul, care este deja în al nouăzecelea cer, parcă-și ține respirația. Ikaya revine în prim-plan în același stil energic, microfonul parcă ia foc și drept urmare, poate undeva în celălalt colț al planetei o parte din babylon arde. Să sperăm că este vorba despre Casa Poporului îmi spun în gând, iar apoi reîncep să dansez nebunește mânat de energiile pozitive plecate din boxe. Alborosie interpretează și el o strofă, iar când Riddim-ul se domolește puțin ne dăm seama că e timpul pentru Kymani Marley.

Timpul se oprește, clipa se dilată, vorba ‘ceea iar Kymani Marley este deja în ton cu atmosfera și ne propune două strofe ritmate. Se simte că prin corpul acela curge sânge de Marley și aș minți dacă aș spune că nu există suficiente cuvinte pentru a descrie ceea ce simțeam toți cei prezenți, când totul poate fi redus la unul simplu: bucurie. Kymani, Ikaya și Alborosie cântă împreună refrenul de la Kingston Town pentru istorie. Ce poate fi mai frumos? Vă zic eu, să mai asculți încă o strofă a lui Alborosie și încă o dată refrenul în aceeași formulă, lucru ce avea să se întâmple. Mă trezesc mergând hiperfericit spre cort, era deja prea mult pentru ziua respectivă.

 

Rototom Sunsplash – Ziua II

Ziua următoare m-am temut că îmi va fi foarte greu să-mi revin din visare după concertul lui Alborosie.

M-am trezit însă repede la realitate pentru că mi-am dorit foarte mult să-i văd pe Irie FM, vecinii noștri din Serbia, nimeni alții decât câștigătorii concursului Rototom Reggae Contest. Practic, acest statut îi face pe membrii trupei Irie FM să fie considerați în momentul de față viitoare mari speranțe ale muzicii reggae europene.

Special pentru această trupă este faptul că solistul ei, Vukasin Markovic, cântă în timpul show-ului și multe pasaje la trombon. Mi s-a părut destul de neortodox să introduci acest instrument muzical în repertoriul unei trupe reggae, mai ales că cel care-l utilizează este și solist. Am rămas însă cu un semn de întrebare la finalul concertului. De ce domnul Vukasin Markovic se adesează publicului într-o engleză perfectă, iar atunci când cântă aceasta pare uneori că scârțâie. Sper să mă lămuresc asupra acestui lucru destul de curând, adică la următorul concert Irie FM.

Pe scenă au urcat mai apoi alte viitoare speranțe ale muzicii reggae, doar că de data aceasta băieții erau veniți din Jamaica. Fac referire aici la Raging Fyah. Cei şase au oferit un show bun, corect din punct de vedere muzical, dovedind o maturitate impresionantă mai ales din punct de vedere al instrumentelor. Se vede că au fost școliți cum trebuie la Edna Manley School of Music, unde au fost colegi, iar prin muncă sunt sigur că vor ajunge foarte departe.

Seara a fost închisă de către Marcia Griffiths, printre altele fostă membră I Threes, acompaniată puțin mai târziu de către Andrew Tosh și Kymani Marley. Scopul celor trei a fost acela de a aduce un omagiu mai multor artiști clasici reggae jamaicani cu ocazia sărbătoriri a cincizeci de ani de independență pentru Jamaica. Au fost cântate și multe piese semnate Bob Marley & The Wailers, iar acest trio inedit a adus un sound și o interpretare foarte aproapiată de original.

 

Rototom Sunsplash – Ziua III

Ziua de duminică a fost presărată cu intervenții de aproximativ zece – cincisprezece minute între show-uri, realizate de către diverse personalități din afara ariei muzicii reggae. Scopul acestora a fost acela de a transmite publicului mesaje importante legate de probleme sociale la nivel global. Printre cei urcați pe scenă am putut număra chiar şi un membru fondator al rap-ului palestinian.

Din punct de vedere reggae, cea care a deschis seara a fost Etana, care a cântat în stilul ei caracteristic piese de dragoste sau piese motivaționale pentru sexul frumos.

A urmat la rând Jah Mason, care din păcate a prestat doar pentru jumătate de oră. Durata acestui concert a fost unul dintre momentele de la Rototom pe care nu l-am apreciat.  Mi-aș fi dorit ca Jah Mason să fie lăsat să cânte mai mult, sunt sigur că și el și-ar fi dorit acest lucru.

Practic a interpretat doar My Princess Gone, Mi Chalwa și încă vreo patru piese după care le-a făcut loc celor de la Muchachito Bombo Infierno. Și aici apare problema. Spun acest lucru pentru că cei de la Muchachito Bombo Infierno reprezintă o trupă non-reggae venită din zona Cataluniei cu multe valențe latino. Aceştia au rămas pe scenă pentru următoarele două ore. Bun, înțeleg faptul că acest festival se desfășoară în Spania și că trebuie invitate și trupe spaniole și poate și non-reggae şi că şi acestea au nevoie de dragostea publicului, dar nu cred că era o dramă dacă jumătate de oră din show-ul Muchachito ar fi fost transferată către Jah Mason. Plus că Jah Mason pare a fi luat de pe același raft cu Anthony B, Capleton sau Sizzla, raftul rastamanilor energici, și cum era singurul artist de acest tip în line-up sunt sigur că merita mai mult.

Trec peste acest lucru și mă gândesc că în viitorul apropiat va începe unul dintre cele mai așteptate concerte de către mine la Rototom 2012: cel al lui Barrington Levy. Din păcate, la sfârșitul lui am fost puțin dezamăgit de ceea ce am văzut. S-a întâmplat acest lucru pentru că Barrington Levy a avut un show, pe care personal îl consider nepotrivit pentru Rototom și poate pentru Europa. Practic, această legendă vie a muzicii reggae cânta vreo patru versuri într-o variantă mai mult acustică, după care încerca să comunice cu publicul pe principiul: „Say oooooo, say eeeeeeee, say shudlee boop boo woodlee diddlee oooooooooh”. Acest scenariu s-a tot repetat de la început până la final.

Nu a existat nicio piesă cântată cap – coadă, lucru ce te cam scotea din ritm. În plus, majoritatea spectatorilor prezenți la Rototom (spanioli, francezi, italieni) nu prea cunosc bine engleza, iar comunicarea artist – public suferă puțin din această cauză. Este doar o părere personală, show-ul lui Barrington Levy nu s-a prea potrivit cerințelor mele de gust. De menționat, că am citit și multe comentarii pozitive legate de acest concert, așa că s-ar putea să fie o problemă de nuanță, iar dezamăgirea mea să fie reflectată și de faptul că am avut niște așteptări foarte ridicate de la acest concert.

Seara mea a fost salvată de Steel Pulse conduși cu măiestrie de David Hinds și de Blackboard Jungle la Dub Station. Trupa Steel Pulse ne-a transmis un vibe mai mult decât pozitiv prin piese ca Drug Squad, Steppin Out, Ku Klux Klan sau Babylon Makes The Rules.

 

Rototom Sunsplash – Ziua IV

O nouă săptămână din viața lui King Julien la Rototom începea cu un semirateu, având în vedere faptul că am ratat The Congos și o bună parte din concertul lui Max Romeo. Am ajuns însă la timp pentru a asculta One Step Forward și I Chase The Devil. M-am mutat apoi la Dub Station unde line-upul era de cinci stele: T.I.T., O.B.F. cu Shanti D și Iration Steppas cu Maki Banton. Fascinat de ce văzusem la Subsonic Festival, am rămas aici ore în șir.

A fost aproape ca și când aș fi urmărit în reluare (și ce reluare) ce s-a întâmplat în a doua zi a festivalului de la Păulești. Cele trei nume au fost la înălțime. T.I.T. au deschis seara cu stil, motiv pentru care voi sta cu ochii pe acest nume în viitor, iar Shanti D a adus și mai multă culoare sound-ului propus de O.B.F. În final Iration Steppas și Maki Banton au dinamitat zona.

Pentru o scurtă perioadă de timp am revenit la Main Stage, unde Beenie Man își făcea datoria. S-a lăsat cu momente de dancehall adevărat, cu dansatoare stând cu cracii pe sus și alte elemente de gen. Beenie Man a știut cum să facă atmosferă și chiar sunt sigur că ar mai fi fost loc pentru vreo două show-uri dancehall pe toată durata festivalului. Ar mai fi mers ceva gen Cherine, Mr Vegas sau Konshens.

 

Rototom Sunsplash – Ziua V

Anunțați de faptul că C-Sharp nu vor mai putea cânta la Rototom, a șasea zi de festival a început cu un mic delay. Johnny Osbourne a deschis balul, iar concertul lui a fost extraordinar. Îmi doresc din tot sufletul să-l revăd cât de curând și să ascult din nou hituri ca Ice Cream Love, Truth And Rights sau Folly Ranking.

Puțin mai târziu în noapte, doi mari maeștri, Tarrus Riley, și poate cel mai titrat saxofonist al muzicii reggae, Dean Fraser, au preluat controlul sufletelor noastre. Nu vă puteți imagina cât de melodios este Tarrus Riley și cu câtă pasiune și dibăcie mânuiește domnul Fraser saxofonul. Am avut parte de un recital de neuitat, marcat de punctul de intensitate maximă al serii, momentul interpretării piesei Good Girl Gone Bad. Să nu-i uităm și pe oamenii aflați în spatele celorlalte instrumente și anume: The Black Soil Band.

Spre rușinea mea am ratat la Dub Station un spectacol ce se anunța epic: Charlie P backed by Mark Iration. După șapte zile de aventură oboseala începuse să-și spună cuvântul. Rototom – Kingul 1 – 0.

 

Rototom Sunsplash – Ziua VI

Wailing Souls, Zion Train alături de Jazzmin Tutum, Sis Bethsabee, Fyah Brass și Alpha Blondy au fost numele de la Main Stage pe care le-am urmărit în ultima zi. Dacă show-ul grandios al celor de la Wailing Souls a putut fi urmărit în întregime, la Zion Train și Alpha Blondy, un nume demn de a închide cea de-a nouăsprezecea ediție a Rototom-ului, am fost prezent doar pentru scurte perioade de timp.

Scuza mea este una perfectă. Timp de opt ore, de la 22 la 6, la Dub Station, am avut în program o sesiune specială propusă de Jah Shaka. Mă aflam față în față acum cu unul dintre oamenii ce au scris istoria muzicii dub. Prezent pe această scenă încă din 1977, Jah Shaka atinge în majoritatea pieselor pe care le propune trei mari subiecte: Jah, King Selassie și Rastafari. Muzica sa are greutate. Jah Shaka nu este doar operator. El și cântă pe dubplates și dansează încontinuu. Vibe-ul pe care ți-l transmite este unul de înțelepciune și conștiinciozitate.

Jah Shaka m-a hipnotizat pe parcursul întregii nopți și mărturisesc că a fost cea mai grozavă experiență pe care am trăit-o până în prezent, legată de muzica dub. Pe la ora patru am cedat și am părăsit zona, iar în spatele meu acest colos persevera să răspândească prin boxe mesajul lui Jah. Jah Shaka a continuat să danseze și să mixeze în mare stil la Dub Station, și-a continuat misiunea cu care a fost însărcinat. Piesa care practic a tras cortina peste Rototom Sunsplash 2012 și propusă de Jah Shaka se numeşte Tonka şi aparţine de Hatman.

 

Rototom Sunsplash – Ziua VII

Cam așa a curs povestea la Rototom Sunsplash 2012. Abia ce am recitit pasajele de mai sus și-mi dau seama că gândurile mele sunt încă acolo, inima mea a rămas încă acolo, undeva pe dealurile din Benicassim. Propun crearea unui festival reggae anual care să țină 365 de zile sau chiar 366 în anii bisecți.

 

Îmi dau totodată seama că am uitat să vă vorbesc despre alte câteva lucruri importante ale festivalului, mă refer aici la mâncare și la camping. În afară de faptul că-ți poți achiziționa de-ale gurii de la supermarket din oraș la prețuri mai mult decât ok, prețurile din interiorul festivalului sunt accesibile. Feluri de mâncare de pe cinci continente așteaptă cu nerăbdare să fie servite. Vă las pe fiecare să descoperiți singuri ce vă place mai mult, și slavă domnului, chiar ai de unde alege, dar sunt sută la sută convins că trebuie neapărat să nu săriți din schemă următoarele atracții culinare:

1. Pizza vegetariană de la elfi – așa cum precizam și în recenzia precedentă, pizza gătită de acești italieni este cu siguranță cea mai bună pizza din lume. Nu contează că elfii abia scot pizza de pe vatra și că aceasta frige în ultimul hal și chiar nu contează cu ce e pizza respectivă. O vei păpa în maxim cinci minute pe nerăsuflate.. și seară de seară se va repeta același scenariu. Deci aveți grijă că pizza vegetariană creează dependență. Ah, și nu uitați să serviți tot de aici Mojito, preparat cu stil și clasă.
2. Falafel de la etiopieni –  condimentat și bine aromat. Ți se va topi în gură și nu vei înțelege exact ce ai pățit.
3. Jeleuri – undeva la intrare găsiți un stand uriaș cu jeleuri de toate mărimile, formele, culorile, gusturile. Aici miroase a copilărie.

Prețurile pentru băuturi sunt cam de festival. Să zicem că ar fi puțin mai scumpe ca la noi la Bestfest anul acesta, dar acest lucru este normal având în vedere că nu te poți îndoi de calitate.

Zona de camping, poziționată cam la cinci minute de mers pe jos față de zona de festival, s-a schimbat puțin față de anii trecuți. Organizatorii au atârnat pe câțiva stâlpi mai multe pânze al căror scop este acela de a-ți apăra cortul de soare. Drept urmare, acum nu te vei mai trezi la opt de căldură ci pe la zece, moș Ene câștigând astfel încă două ore prețioase.

Este ideal să-ți plasezi cortul cât mai aproape de dușuri, toalete, minimarket, bucătărie, dar în același timp şi de intrarea în zona de festival. Dacă ai ținut deja cont de cele cinci coordonate menționate anterior, iar noaptea când te arunci la somn mai simți și bassul de la Dub Station cum se plimbă pe pereții cortului înseamnă că ai reușit o poziționare strategică. Există și bucătărie unde îți poți găti, avantaj pentru cei ce au venit cu oalele de acasă, adică pentru cei cu dubă probabil, iar dușurile și toaletele sunt la comun, dar suficiente pentru toată lumea. Grijă mare la furnici! 🙂 Am văzut cu ochii mei o pungă de orez pierdută undeva pe pământ de către vecinii noștri francezi, golită în câteva zile de aceste insecte harnice 🙂

Dacă veți avea nevoie de izopren, saci de dormit, papuci sau saltele de apă găsiți cu siguranță în oraș la magazinele de chinezi. De fapt găsiți aproape orice aici, vă dați seama.

Au fost și lucruri care nu mi-au plăcut, lucruri care însă contează prea puțin și care pot fi trecute lejer cu vederea. Spre exemplu, există mici probleme de comunicare, nu mulți vorbesc engleza aici. Legat de programul de la Main Stage, am spus-o deja, Jah Mason merita mai mult și poate că ar fi prins bine și ceva mai mult dancehall. În camping ai parte de gălăgie constant, deci dacă ai venit aici să te odihnești ai greșit festivalul. Evident, nu poate fi totul perfect. 

În cazul în care vă întrebați de ce nu v-am spus nimic despre scenele dancehall și ska nu trebuie să intrați în panică. Acestea există. Sunt foarte, foarte tari doar că programul lor începea în principiu când se terminau concertele la Main Stage, iar după aceea eu am fost mai atras de ce se petrecea la Dub Station. Din păcate, așa cum am mai spus, nu le poți face pe toate, ar trebui să te poți dedubla pentru a putea hălădui prin toate aceste locuri.

De asemenea, nu pot încheia fără a da un mare big up pentru cei ce au pus muzică la Free Yard, un loc în care diferiți selecta mai mult sau mai puțin cunoscuți încântă publicul pe parcursul zilei cu muzica lui Jah.

În speranța în care v-a plăcut ce v-am istorisit, sper ca mulți dintre cei ce citesc acest articol să participe în viitor la acest minunat spectacol, iar la ediția Rototom Sunsplash 2013 să fie întâmpinați de următorul mesaj:

„Bine ați venit pe tărâmul viselor, unde totul este la locul potrivit, oamenii zâmbesc, toleranța domnește, tensiunile sunt uitate, în locul în care ritmul cardiac este dat de ritmul muzicii. Bine ați venit pe pământul lui Jah în Spania, în locul în care toți au drepturi egale, unde libertatea și pacea sălășluiesc, iar oamenii trăiesc împreună în armonie și pace. Bine ați venit în locul în care mintea zboară spre Jamaica în timp ce picioarele tale se udă în Marea Mediterană. Bine ați venit la Rototom Sunsplash!” (pasajul este extras din programul oficial al festivalului).

 

Pentru întreg setul de poze click pe link! 

Pozele sunt realizate de către King Julien, probabil unul dintre cei mai slabi fotografi din lume, dar chiar și așa le consider drept edificatoare.

––––––––––––––

P.S. aşa cum v-am promis mai sus vă explic detaliat care este cel mai ieftin mod de a ajunge şi a trăi la Rototom Sunsplash. În cazul în care ar exista şi alţi doritori pentru ediţia din 2013:

1. biletele de avion – companie low cost (wizz air sau blue air) cu zbor până în Valencia sau Barcelona. Trebuiesc achiziţionate în decembrie în momentul în care se anunţă perioada festivalului. (aproximativ 80 euro)

2. bilete de festival – imediat ce se pun la vânzare în pre-sale (de obicei prin ianuarie) (aproximativ 130 euro)

3. de la Valencia / Barcelona până în Benicassim se ajunge cel mai uşor cu trenul. Din Valencia acesta costă aproximativ 8 euro o călătorie; din Barcelona în jur de 60 de euro.

4. cu 40 de euro de persoană pe zi te descurci de minune

Deci, conform unui calcul simplu cu 700 de euro maxim poţi ajunge la cel mai mare festival european de reggae. Eu zic că nu e mult şi se merită mai ales că pregătirile încep cam cu 9 luni înainte 🙂The story of Rototom Sunsplash festival started in 1994 in Pordenone province in Italy, respecting the basic pinciples of the original Reggae Sunsplash created even since 1978 in the nothern part of Jamaica. Most of the time, though, (2000 – 2009) this european festival was held in Osoppo, a small town located 25 kilometres from Udine.

As the time passed, in 2010 more precisely, Rototom changed its home again because of the increasingly severe restrictions imposd by the italian authorities, fact that made even Alborosie shout:  Rototom Free!! Thus, the 19th edition, of what is claimed by the specialists to be the biggest reggae festival in Europe, took place for the third time in a row in Benicassim, Spain.

Benicassim is a great, fairy resort, located on the eastern coast of Spain, on the shore of the Mediterranean Sea, in a zone called Costadel Azahar. Further, in the opposite part of the sea, one can heave insight a mountain range called Desert de las Palmas, whose mostimportant peak reaches 729 meters. One can easily get to Benicassim (complete details on the entire trip can be found at the end of this story). We chose the train leaving from Valencia.

Rototom Sunsplash prepared for fans in 2012 an anniversary edition dedicated to the 50 years of independence celebrated by Jamaica. This feast was crowned by 7 days of concerts, added to another day of pre-festival, for free, organized on the streets, in the public houses and squares in Benicassim. Starting with the big names of the world wide reggae that went up on the main scene, to the ones that represented the dub, dancehall, ska and free yard scenes, to the big mass of red-green-yellow people that assaulted the festival, everyone respected the same well known values promoted in the spirit of reggae music: love, peace and unity.

It was eight awesome days, a dream layoff lived and enjoyed as if we stopped in Zion. As well as the crowded and polluted cities, strangled by the concrete jungle, are the hideous face of Babylon, Rototom is the soul of Zion.  And what i mean is that Rototom foreshadows not only music, but also an onliest emotional state, experimented on the supreme land of freedom. It’s the occasion to encounter reggae intensely, to feel it running through your veins, and the beats of one’s heart are connected with everything expressing the reggae culture in it’s entirety. Beside the concerts, the festival also proposes to the guests a great range of activities, each more appealing than the other.

If wanted, one could visit the Reggae University, a place where one could listen to or interract with distinctive academics, artists (Johnny Osbourne, Michael Rose and Jah Shaka among the ones present here in 2012), producers or writers. Moreover, also here, in the first part of the day, all sorts of painting or photography workshops and diverse seminaries and exhibitions are assembled. If you are a picture-goer, read attentively the whole Reggae University schedule, because here you can take a seat for a movie about the Rastafari culture or the reggae music history.

In the area called Foro Social, personalities of note for the actual history such as Zygmunt Bauman, Ignacio Ramonet, Amira Hass, Mona Eltahawy or Stefano Rodota, speak about contemporary issues of our society. They discourse on the crisis, discrimination, revolution, ACTA or nonsense wars and they propose solutions for defending the democracy, human rights and freedom of each individual no matter the colour, race or sex.

If interested in more as far as the African culture is concerned, African Village is the designated place, while kids (but not only) can have fun at Magico Mundo and Rototom Circus. At this event courses of african dance can be taken, or some dancehall moves could be attained. Surely, one of the most charming places for te day – Rototom Sunbeach

– cannot be ignored. Here can be found the small nook of beach where reggae music resounds while one can totally laze on the smooth and scorching sand or while floating carried by mild waves under the friendly light of the sun, sovereign on the heavenly sky.

As the evening lays, the concerts start and i remind myself this is the suitable moment to manifest my appreciation to those artists whose names i won’t mention next as it is quite impossible to assist to all the shows nominated in the lineup.

The pre-festival day was open by a group of youngsters who ardently beated the drums on african rhythms. The performance took place in one of the squares of Benicassim and joking a bit, this was a way to call the spirit of Jah in order to guard Rototom from any harm until the end. Henceforth, some classic names of reggae such as Mighty Diamonds or Pablo Moses went up on stage, warming up the enthusiasts for what was to come for the folowing seven days.

 

Rototom Sunsplash 2012 – PreFestival

The first official day of Rototom practically alluded to a natural extension of the prevous day. And i mean this as i could be a spectator for Derrick Morgan, Beres Hammond, Sly & Robbie together with Ernest Ranglin and Morgan Heritage.

I was delightfully impressed by senior Morganwho got up on stage even at the age of 72, leaning on a walking stick. You know how it is said: he is a conqueror. Late at night, at about three a clock, i made haste to Dub Station, to see again Soom T and Mungo’s Hi Fi, the last ones mentioned being in a full formula this time. They performed a show totally different from what i witnessed in Romania, as it was probably natural. Mungo’s Hi Fi dealt with a playlist rebuilt from its foundation and Soom T made her presence felt on dubplate. Lots of new lyrics included bySoom T, that i personally didn’t know, but next to them she also sang reputedly tracks such as  Dirty Money or  Puff The Police. The Scotsmen seemed to me a bit physically tired, assumably because in August they winded up show after show in several locations all around the globe. Even so they were up to the mark and did not disappoint the fans.

 

Rototom Sunsplash – Day 1 

Friday the 17th of August was to be the high tide point for the Main Stage. Unoften  Tanya Stephens, Michael Rose and Alborosie can be seen together on the same day and scene. And if taken into consideration that the latter mentioned also had as invites some friends like Etana, Mellow Mood, Michael Rose again, Ikaya and Kymani Marley you can get my point of high tide.

Tanya held an interesting show and well harmonized, based on a big amount of communication with the audience. Practcally, each track was forewent by a story. She insisted on proscribing the rumours according to which she does not love men and she delivered slightly inciting messages to all the males in the crowd. I found myself vocalizing the It’s A Pity lyrics, together with the others spectators and i realized Tanya‘s show was about to complete and my energy should now be preserved for Michael Rose.

The legendary vocal of Black Uhuru The legendary vocal of Black Uhuru wore tipical clothes and went up on stage in Rototom‘s cheers. Despite giving the impression that he had several technical problems, such as losing an earphone or stumbling over the microphone cable, when he started to sing the first tune, Shine Eye Gal, it gave me the creeps. Michael Rose‘s voice is trully special, full of  feeling, impsing at the same time and it was an honor to listen to it live. Tracks as General Penitentiary, I Love King Selassie or Guess Who’s Coming To Dinner that made history in reggae, send me to the lands of ecstacy. And imagine that after all this musical fairy play Alborosie followed.

I was quite curious if his show would resemble the one in Bucharest. My bewilderment, others could call it paranoia, started since in 2012, also at Rototom, he had a great communication with the public, but in 2012 at the Arenas, he didn’t still have it. So i assumed this happens maybe because it was his first time in Romania and he does not yet have enough confidence in us, he does not believe we feel reggae trully yet. The time cleared my mistery so YES, it was mostly the same show as in Bucharest, so this must have been the european scenario for this summer, so my supposition turned false.

So, Ikaya went up on stage first, who proved once again how rad she is, sustained by the magnificent ones in The Shengen Clan, and then Pupa Albo took control of our souls. Everybody danced on the italian’s hits: Herbalist, Raggamuffin, Slam Bam, Police, he even repeated that gorgeous opera moment he made in Romania as well (obviously with other lyrics, but not especially created for Rototom got ya), followed by International Drama. Things changed a bit when Michael Rose got back on stage and singed Waan The Herb together with Alborosie. After watching this historical moment, i welcomed in applause  Pupa Albo‘s compatriots, the two vocals from Mellow Mood, the twin brothers Jacob and L.O. Garzia. They served us an explosive performance. Even if they were not announced on any official Rototom schedule, i am positive nobody was bothered. Personally, i believe they deserved even an own show, since they were there already, but who knows, maybe in 2013.

Etana was next notorious Alborosie‘s guest, the two performing the track  Blessings, ext notorious Alborosie’s guest, the two performing the track …, song that was to play in my head for the following ten days. although i confess is not one of my favorites. So it was that well singed.

And so the first notes in Kingston Town get heard. The audience, who is already on cloud nine, seems to hold their breath. Ikaya comes back on foreground with the same energic style, the mic seems to burn and as a consequence, maybe somewhere at the opposite corner of the Earth a part of babylon is burning too. Let’s hope it is the People’s House (Bucharest), i say to myself, and then continue dancing like crazy spurred by the positive energy coming from the speakers. Alborosie plays his own verse and as soons as the Riddim soothes we realize it is time for Kymani Marley.

The time stops and the moment dilates, as some verses say, and Kymani Marley is already in keeping with the atmosphere and comes fresh with two rhythmed compositions. It can be felt that through that body there is Marley blood running and i’d lie if i said there are not enough words to describe what we, the present ones, were feeling, when everything can be reduced to a single term: elation. Kymani, Ikaya and Alborosie sing together the chorus of Kingston Town for the history. What else can be more beautiful? And i can tell you that is listening to another verse of  Alborosie and then once again the chorus by the same formula, what was quite about to happen. So i find myself walking hiperhappy towards my tent as it had already been too much for that particular day.

 

Rototom Sunsplash – Day 2

The following day i was afraid it was going to be hard to wake up from dreaming after Alborosie‘s performance.

However i fast got back to reality as i was looking forward to seeing Irie FM, our neighbours in Serbia, no others than the winners of theRototom Reggae Contest. Practically, this status makes the bandmembers to be now considerred big hopes for the future european reggae music.

Particular for this group is that the vocalist, Vukasin Markovic, also plays a lot of parts on the trombone during the show. I found it pretty against the law to introduce this musical instrument in a reggae band, especially if the one playing it is also the frontman. I still remained with a question mark in my head at the end of the concert. Why is Mister Vukasin Markovic addressing to the public with a flawless English but when singing, his language seems creaking? I hope to find my answer pretty soon, that should be the next Irie FM concert.

On stage were up next other future hopes of reggae music, only that this time the guys were from Jamaica. And so i refer to Raging Fyah. The six fellows gave a better show, clean musically speaking, proving an impressing maturity especially as far as the instruments are concerned. One can notice they were properly trained at Edna Manley School of Music, where they used to be mates, and by sustained work they will surely go very far.

The night was closed by Marcia Griffiths, among others, the ex member I Threes, accompanied later on by Andrew Tosh and Kymani Marley. The purpose of the three was to render homage to many classic jamaican reggae singers with the occasion of 50 years of independence fo Jamaica. A lot of song signed Bob Marley & The Wailers were sung, and this unique trio brought such a close sound and performance to the original.

 

Rototom Sunsplash – Day 3

Sunday was sprinkled with ten to fifteen minutes interventions between shows, made by various personalities from out of the reggae area. Their aim was to deliver the audience important messages on social issues globally. Among the ones on stage on this matter a former member of palestinian rap could be counted.

As far as reggae is concerned, the one opening the evening was Etana who sang in her own style, love songs or motivational tracks for the fair sex.

Next in row was Jah Mason, who unfortunately performed for only half an

hour. The length of this concert was one of the moments i did not appreciate at Rototom. I would have loved for Jah Mason to have the opportunity to play some more and i’m positive he wished the same.

He actually performed only My Princess Gone, Mi Chalwa and about four more tracks in order to make way for Muchachito Bombo Infierno. And here comes the issue. I stand for this as Muchachito Bombo Infierno is a non-reggae band coming from Catalonia with a lot of latino valences. They remained on stage for the following two hours. Well, i understand that this festival is held in Spain and there’s the need to invite spanish bands, even if they are non-reggae and that they need the love of the audience, but i don’t think there would have been a drama if half an hour of Muchachito‘s show was transferred to Jah Mason. Added to the fact that Jah Mason seems to be chosen from the same shelf with Anthony B, Capleton or Sizzla, that is the corner of the dynamic rastamen, and as he was the single one of this kind for the line-up, he surely deserved more.

I let this fact go, thinking that very soon should start one of my most awaited concerts for Rototom 2012: the one of Barrington Levy. Saddly, at the end of it i was a bit disappointed by what i witnessed. This happened as  Barrington Levy  had a show that i personally consider inapropriate for Rototom and maybe for Europe too. Practically, this alive legend of reggae music was singing four lines in a predominantly acoustic version after which he was trying to communicate with the audience by „Say oooooo, say eeeeeeee, say shudlee boop boo woodlee diddlee oooooooooh”. This senario kept repeating from the beginning to the end.

There was no track performed entirely, fact pulling you out of the rhythm. Moreover, most of the persons attending Rototom (Spanish, French, Italians) are not quite familiar with English, thus the communication artist-crowd had to suffer from this matter. This is just personal opinion, Barrington Levy‘s show did not match my expectations. To be noted that i read a lot of positive comments about this concert, so it may be a matter of taste, and the level of my dissapointed to be reflected by my high anticipation of it.

The night for me was saved by Steel Pulse masterfully led by David Hinds and by Blackboard Jungle at Dub Station. Steel Pulse band deliverred a vibe more than positive by tracks like Drug Squad, Steppin Out, Ku Klux Klan or Babylon Makes The Rules.

 

Rototom Sunsplash – Day 4

A new week in the life of King Julien at Rototom was starting with a semifail, as i missed The Congos and a big part of Max Romeo‘s concert. I still got on time, though, to listen to One Step Forward and I Chase The Devil. Then i moved to Dub Station where the line-up was five-starred: T.I.T., O.B.F. with Shanti D and Iration Steppas with Maki Banton. Fascinated by what i saw at Subsonic Festival, i stood here for hours in row.

It was as if i was watching in retake (and what a retake) what happened in the second day of the festival in Paulesti. The three names were all at height. T.I.T. opened the night with style, reason why i’ll keep an eye on this name for the future, and Shanti D brought more color to the sound proposed by O.B.F.. At the end Iration Steppas and Maki Banton blew up the area.

For a short while i got back at the Main Stage where Beenie Man was doing his thing. The show reached such a peak with real dancehall moments and dancers with their legs in the air and other elements of this kind. Beenie Man knew how to enrich the atmosphere and i am quite sure there was still enough space for other two dancehall shows during the festival. Something like Cherine, Mr Vegas or  Konshens would have worked.

Main Stage, unde Beenie Man își făcea datoria. S-a lăsat cu momente de dancehall adevărat, cu dansatoare stând cu cracii pe sus și alte elemente de gen. Beenie Man a știut cum să facă atmosferă și chiar sunt sigur că ar mai fi fost loc pentru vreo două show-uri dancehall pe toată durata festivalului. Ar mai fi mers ceva gen Cherine, Mr Vegas sau Konshens.

 

Rototom Sunsplash – Day 5

Introduced by the announcement that C-Sharp can no longer perfom at Rototom, the fifth day started with a short delay. Johnny Osbourne opened the ball and his concert was extraordinary. I hope with all my heart to see him again as soon as posible so as to listen one more time to hits like Ice Cream Love, Truth And Rights or Folly Ranking.

Later that night, two great masters, Tarrus Riley and maybe the most titled saxophonist in the reggae music, Dean Fraser, took control of our souls. One cannot imagine how tuneful Tarrus Riley is and how much passion and skill Mr. Fraser uses to play his sax. I took part of an unforgetable recital, marked by the peak moment of the evening, that of the playing of Good Girl Gone Bad. Let’s not forget the people behind the other instruments, that is Black Soil Band.

To my shame, i missed a show that was faresaw to be epical at Dub Station: Charlie P backed by Mark Iration. After seven days of adventure, the tiresome started to show. Rototom – the King 1-0.

 

Rototom Sunsplash – Day 6

Wailing Souls, Zion Train together with Jazzmin Tutum, Sis Bethsabee, Fyah Brass and Alpha Blondy were the names at Main Stage that i attended the next day. If the mighty show of  Wailing Souls could be watched entirely, at Zion Train and Alpha Blondy, an appropriate name to close the nineteenth edition of Rototom, i could only be present for short periods of time.

My excuse is a prefect one. For eight hours, since 10 o’clock in the evening to 6 in the morning, at D S, i had scheduled a special session proposed by Jah Shaka. I was quite in front of one of the persons who wrote the history of dub. Present on this scene even since 1977,  Jah Shaka deals in most of his tracks with three big subjects: Jah, King Selassie and Rastafari. His music is heavy. Jah Shaka is not just an oerator. He both sings on the dubplates and dances continuously. The vibe he transmits is one of  wisdom and conscientiousness.

Jah Shaka hipnotized me during the entire night and i confess it was the most terrific experience i had so far in terms of dub music. At about 4 o’clock in the morning i left the area, and behind me this colossus insisted on getting Jah‘s message spread through the speakers.Jah Shaka continued to dance and mix with great style at Dub Station, he kept on his mission that he was instilled with. The track that remarkably pulled the curtains over Rototom Sunsplash 2012 and propsed by J S is called Tonka and is related to Hatman.

 

Rototom Sunsplash – Day 7

So this is mostly how the story went at Rototom Sunsplash 2012. I bearly read the fragments above and i realize that my thoughts are still there, as well as my heart, which remained somewhere on the hills in Benicassim. I propose the creation of an anual reggae festival to last for 365 days of even 366 in the bisextile years.

 

I realize at the same time that i forgot to talk about some other important facts of the festival, and i hint at the food and camping. Except that you can supply edible material from the supermarket in town for prices more than ok, the prices inside the festival area are accesible. Dishes from five continents look forward to be served. I let each of you to discover what you like the most, and thank god, you

have a great range of options to choose from, but i am one houndred percent sure you cannot skip the following cuisine attractions:

1. The vegetarian pizza by the elfs – as i was mentioning in the previous review, the pizza cooked by these italians is surely the best pizza in the world. It doesn’t matter that the elfs bearly take the pizza out of the hearth and that it burns like hell and it really doesn’t matter what pizza that is. One will eat it in maximum five minutes with one gulp and each evening the same scenario goes on and on. So beware as the vegetarian pizza causes addiction. Oh, and don’t forget to serve some Mojito too at the same place, as it is prepared classy with great style.
2. Falafel from the ethiopians –  picy and flavoursome. It melts in your mouth and you won’t understand exactly what happened to you.
3. Jellies – omewhere at the entrance you’ll find a huge stand with jellies of all sizes, shapes, colors, tastes. it smells like childhood in here.

The prices for drinks are festival-like. Let’s say they’d be a bit higher than the ones at our Bestfest this year, but this is something normal as you cannot doubt the quality.

The camping area, located at about five minutes of walking from the festival zone, is a bit changed compared to the previous years. The organizers hung on some posts several clothings with the aim of shading our tents from the sun. As a result, you will no longer wake up at eight in the morning becuase of the heat, but at 10 o’clock, The Sandman wining thus other two precious hours.

It is excellent to place your tent as close as posible to the showers, toilets, minimarket, kitchen and at the same time close to the festival entrance. If you taken into consideration the five coordinates mentioned, and at night when you put yourself to sleep you still feel the base from Dub Station on the tents’ walls it means you managed to get a strategical position. There is also a kitchen where you can cook, an advantage for those who came equipped with their pans, probably the ones with a van, and the showers and toilets are communal, but they are enugh for everybody. Be very aware of the ants! 🙂 I, myslef witnessed a bag of rice lost somewhere on the ground by our french neighbours and emptied in just a couple of days by these busy insects. 🙂

If one needs sleeping pads, sleeping bags, slippers or water mattresses, you can surely find in town at the chinese stores. Actually you can find almost everything here, as you can imagine.

There were also some aspects i did not like, things that matter too little and can be easily overlooked. For instance there are small issues in terms of communication, not many speak english in here.

In case you were wondering why i didn’t say anything about the dancehall you shouldn’t panic. They exist. They are pretty awesome, only that their schedule started basically after the Main Scene concerts were over, and after there i was more attracted by what was happening at Dub Station. Unfortunately, as i said before, you cannot do it all, one should be able to double oneself in order to wander in all these places.

As refered to the Main Stage schedule, i already mentioned it, dancehall deserved more and maybe some more dancehall would have worked. In the camping there is noise constantly, so if you came here to rest, you got the wrong festival. Obviously, not everything is perfect.

In case you were wondering why i didn’t say anything about the dancehall and ska scenes, you shouldn’t panic. They exist. They are pretty awesome, only that their schedule started basically after the Main Scene concerts were over, and after there i was more attracted by what was happening at Dub Station. Unfortunately, as i said before, you cannot do it all, one should be able to double oneself in order to wander in all these places.

Also, i cannot end this story without an emphasized big up for the dudes that played the music at Free Yard, a location where various selecta, more or less known, enchanted the public with Jah‘s music during the day.

Hoping you enjoyed what i related, i wish many of those reading this article should take part in the future in this great show, and for the Rototom Sunsplash 2013 edition they should be welcomed by the following message:

„Welcome to the land of dreams, where everything is in it’s place, the people smile, the tolerance reigns, the tensions are forgotten, a place where the heart rate is conducted by the music rhythm. Welcome on Jah’s land in Spain, the place where everybody is equal in rights, where freedom and peace are charge, and the people live together in harmony. Welcome to the place where the mind flies through Jamaica while the legs are dipped in the Mediteranean Sea. Welcome thus to Rototom Sunsplash!” (this passage is extracted from the festival’s official program)

 

Click on the link for the entire set of pictures!

The pictures re taken by King Julien, probably one of the weakest photographers in the world, but even so i consider them edifying.

––––––––––––––

P.S. as promised above, i’ll give you some details on the cheapest way to arrive and to survive at Rototom Sunsplash. In case there are other willing to come to the 2013 edition:

1. plane tickets – low cost (wizz air or blue air) to Valencia or Barcelona. These have to be puchased in December when the festival is announced (about 80 euros)

2. festival tickets – as soon as they are pre-saled (usually in January) (around 130 euros)

4. 40 euros a day per individual should be more than enough

So, as a simple calculation, with maximum 700 euros you can go the biggest reggae festival in Europe. I don’t find it much and it is worth attending, especially that the preparations start nine months earlier. 🙂