Recenzie Reggae Pon Di Hills 2012 + videoReggae Pon Di Hills 2012 review + video
Am ajuns la RPDH sâmbătă seara, deci în a doua zi de festival. Deh, Teliu nu este aşa aproape ca Păuleştiul şi am venit tocmai din Bucureşti. La prima vedere nu pare aşa departe, însă odată ajuns acolo mi-am dat seama repede că nu mai suntem în Capitală. Prima oară cobor din maşină şi sunt fericit că am dat canicula din ultimele zile din sudul ţării pe răcoarea muntelui. În câteva minute însă realizez că suntem slab echipaţi pentru o noapte la douăsprezece grade într-o pădure de lângă Braşov.
E prima ediţie RPDH la care merg. RPDH: Reggae Pon Di Hills, deşi la fel de bine ediţia de anul acesta s-ar putea numi Rain Pon Di Hills, pentru că a plouat vineri, a plouat sâmbătă în timpul zilei, a plouat sâmbătă noaptea puţin şi a plouat cu găleata duminică. Nicio problemă, atmosfera tot a fost ok.
Am ajuns la locul cu pricina, nu greu, însă nici foarte uşor, ghidat de un grup de hipioate locale (din Braşov adică, nu din Teliu) care se aprovizionau cu pâine şi conserve de la un magazin din apropiere. De fapt, sunt doar două magazine în Teliu şi doar unul mai avea pâine, cel care era situat la o distanţă considerabilă dacă vroiai să mergi pe jos. În rest, totul era chill. Deja începeam să văd diferenţele faţă de un festival de gen organizat la sud de Carpaţi. Intru în pădure, parchez maşina şi îmi pot alege un loc unde să pun cortul. Şi am de unde alege: locuri foarte ok pentru campat, copaci, umbră, poieniţe, grupuleţe de hipioţi şi rastamani şi rapperi şi liceeni şi studenţi fericiti, fiecare cu focul lui. Se vede că oamenii sunt munţomani sau măcar au mai mers pe munte la viaţa lor. Ah, şi să vezi ce chestie! Nu există agenţi de pază, nu mă controlează nimeni în bagaje, nu vinde nimeni pulpe de pui şi culmea!! – nu cere nimeni bani la intrare sau cinci lei pentru un pahar cu apă! Asta da atmosfera de boschetareală îmi zic şi plec sa ma bucur de soundsystem.
Într-o poieniţă de-abia se strângeau câţiva inşi în jurul boxei, printre ei şi o grupă de jandarmi conduşi de doi miliţieni care păreau că ar vrea să îşi petreacă mai mult timp la iarbă verde cu restul tineretului. Şi doi dintre ei chiar au făcut-o. Au rămas postaţi pe o movilă undeva între bar (trei lemne acoperite de o prelată) şi scenă până pe la patru dimineaţa..nu mă întrebaţi de ce, nici dacă ar fi avut habar ce se petrece în jurul lor nu cred ca ne-ar fi deranjat. Nu prea am văzut oameni din Bucureşti (nici nu cunosc aşa mulţi însă..), dar localnicii şi-au făcut datoria. Am dansat şi ne-am legănat pe dub până spre dimineaţă, alături de ceilalţi copii (sunt puţin răutăcios, nu erau doar copii, majoritatea cred ca erau cel puţin liceeni din Braşov). Atmosfera aminteşte puţin de Vamă, şi nu în sensul rău: foarte mulţi care dansau (sau încercau), bere la doi litri, bere la cutie, poteci întunecate în pădure unde puteai să iei o pauza de la dans, oameni zâmbitori şi prietenoşi, destul de puţini hipsteri – partyul merge perfect! Irie Warriors s-au descurcat de minune, m-au impresionat cu câteva piese, la fel şi Mighty Boogie.
Din păcate am plecat duminică, la fel ca majoritatea celor prezenţi, pentru că ne-am trezit cu ploaia pe cap (şi în cort) dis de dimineaţă. Vreau să recuperez însă la anul, aşa ca RPDH este primul festival pe care îl marchez în calendar!
Şi câteva filmuleţe cu atmosfera:
Reggae Pon Di Hills 2012
http://www.youtube.com/watch?v=JKAl8yzQvKY
Reggae Pon Di Hills 2012
http://www.youtube.com/watch?v=EYHs8t5IwHg
Recenzie realizată cu ajutorul colegului nostru Serious Fox!I arrived at RPDH on saturday evening, meaning the second day of the festival. Well, Teliu is not as close as Păuleşti and i left from Bucharest. At a first sight it does not seem that far, but once arrived there i soon realized we are no longer in the Capital. The first thing, i went out of the car and was happy to have traded the terrible heat in the last days for the coolness of the mountains. In a few minuthes though i realized we are low equipped for a night at 12 degrees celsius in a forest close to Braşov.
It’s the first RPDH i attend. RPDH: Reggae Pon Di Hills, although this year’s edition could as well be called Rain Pon Di Hills, as i rained on friday, on saturday during the day and a bit at night and it pourred on sunday. No worries, the atmosphere was still ok.
I arrived at the designated place, not barely, but yet not so easyly,
guided by a group of local hippie girls (from Braşov that is, not from Teliu) who were supplying themselves with bread and canned food from a boutique around. Actually, there are only two shops in Teliu and only one of them had some bread left, the one situated at a considerable distance if you wanted to get there by foot. Apart from that everything was chill. I already started to notice the differences from a festival of this kind organized at the south of the Carpathians. I got in the woods, i parked the car and then i could get to choose a place to set my tent. And there was a lot of choices i could make: very good places for camping, trees, shade, mewadows, groups of hippies and rastamen and rappers and highscool kids and happy students, each with their campfire. It could have been spotted by looking at them that they are mountaineers or at least it’s not their first time in the mountains. Oh, and here was thing! There were no guards, no one to check my luggage, nobody selling fried chicken and more surprisingly!! – there’s nobody asking for money at the entrance or 5 lei for a glass of water! This is quite an atmosphere for bushcrafting, i said to myself, and i left to enjoy the soundsystem.
In a meadow there were hardly gathering a couple of persons around the speakers, among them, also a group of bobbies conducted by two cops who seemed to want to spend more time in open air with the rest of the youth. And so did two of them. They remained still on a mound somewhere between the bar (three wooden boards coverred by a tarp) and the scene until 4 in the morning… don’t ask me why, even if they had an idea about what was happening around them, i don’t think they would bother us. I didn’t notice too many people from Bucureşti (not that i know so many), but the locals did their job. We danced and waved on dub until the morning came, together with the other kids (i am a bit mean, they were not really kids, most of them were at least highscool teenagers from Brasov). The atmosphere reminds a bit of Vama Veche and not with a bad meaning: a lot of people dancing (or trying), beer in 2 litres bottles, canned beer, dark alleys in the woods where you could take a break from dancing, smily and friendly people, quite few hipsters – the party goes perfectly! Irie Warriors managed it greatly, they impressed me with a couple of tracks, so did Mighty Boogie.
Unfortunately i lef on Sunday, as most of the attendees, because we woke up in the rain (it also rained in our tents) early in the morning. Next year i want to get more of it, so RPDH it’s the first in my calendar for next year!
Here are some videos with the atmosphere:
Reggae Pon Di Hills 2012
http://www.youtube.com/watch?v=JKAl8yzQvKY
Reggae Pon Di Hills 2012
http://www.youtube.com/watch?v=EYHs8t5IwHg
The review was made with the aid of our colleague Serious Fox!
