Do The Reggae – De Vorbă Cu: MoreliDo The Reggae – De Vorbă Cu: Moreli

Astăzi, la Do The Reggae, avem plăcerea de a vă prezenta un articol scris cu ajutorul unei artiste care trăieşte prin şi pentru muzica Reggae. De la astfel de persoane consider că fiecare dintre noi avem ceva de învăţat.

– Salut! Pentru cei care nu te cunosc, cum te numeşti, de unde vii şi încotro te îndrepţi?

– În primul rând, eu ţin să-ţi mulţumesc pentru că te-ai gândit să faci acest interviu cu mine şi sper ca sfaturile mele pentru tinerii din ziua de azi să le fie de folos pe viitor. Pentru cei ce nu mă cunosc, eu sunt Moreli, am 34 de ani şi vin din mijlocul Babilonului adică din Bucureşti. Am renăscut acum 4 ani, momentul în care eu am şi început să pictez şi să mă îndrept către lumină.

– Când spun că muzica reggae face parte din viaţa ta ştiu cã nu greşesc. Când a început această aventură?  Care a fost scânteia ce a aprins această pasiune?  

– Despre muzica pe care o ascult, aş putea spune că ea a fost cea care a reuşit să îmi deschidã ochii, să îmi vindece rănile şi să îmi lumineze mintea. Înainte de a adopta şi de a susţine această cultură Rasta, eram atât de prinsă în jocurile sistemului şi în rutina asta de zi cu zi astfel încât devenisem un robot. Munceam şi vroiam să fac doar bani… dar totul până când, într-o zi, m-am hotărât să îmi fac dreadlocks. Atunci s-a petrecut acea schimbare cu mine, mi-am schimbat viaţa şi am devenit OM. Am început să iert, să iubesc, să înţeleg. Am învăţat că noi suntem atât de legaţi de muzică, de natură şi am început să mă dedic artei. Practic am renăscut!! Acum mă simt cu adevărat om şi pot merge cu capul sus. Nu îmi este ruşine de viaţa mea, de cine am fost, pentru că acum ştiu că am ales calea cea bună. Muzica reggae este viaţa mea, chiar dacă, nu eu o creez dar pot spune că o consum zilnic.

– Pentru un tânar care acum descoperă muzica reggae, ce i-ai recomanda să asculte? Cu ce sa înceapă?

– Nu pot picta fără muzică, nu pot trăi fără muzică. Ascult Peter Tosh, Bob Marley, Dennis Brown, Gregory Isaacs, The Congos, Apple Gabriel, Israel Vibration… oh Doamne şi aş putea continua la nesfârşit cu lista. Sunt atât de mulţi oameni minunaţi care ştiu să facă muzică şi să transmită mesajul lui Dumnezeu. Oamenii ăştia vorbesc despre iubire, despre o viaţă simplă şi legată de natură. Oamenii aceştia  încearcă de ani de zile să ne deschidă ochii. Sistemul ăsta este atât de corupt, iar oamenii au rămaşi prinşi în el. Sunt în fiecare zi prostiţi şi robotizaţi. Îmi văd prietenii cum se pierd în sistem, cum nu îşi mai doresc decât bani, faimă şi distracţie, nepăsându-le de ce avem în jur: natură, iubirea faţă de frate, soră. Toţi suntem o familie, dar trăim de fapt ca nişte reptile, ne încălzim la soarele sistemului corupt şi ne mâncăm copiii. E trist. Pentru tinerii din ziua de azi.. nici nu ştiu exact ce aş putea să le spun mai întâi. În primul rând să înveţe să asculte muzică! Oamenii ăia transmit nişte mesaje în piesele lor, dar dacă tu dai drumul la muzică şi imediat după dai cu aspiratorul în casă fără să auzi ce spune omul ăla acolo, asta nu se poate numi că eşti ascultător de muzică reggae. Îţi place doar zgomotul!! De exemplu, Capleton cânta despre mirocip încă din 2005 într-un concert (în New York parcă) pe care îl puteţi vedea pe youtube. El prevestea vremurile acestea încă de pe atunci, iar eu acum vă întreb: cum poţi să asculţi Capleton care îţi recită eventual şi ceva din Biblie în concert, iar după să asculţi Vara nu dorm? Nu se poate. Îmi pare rău să spun dar în România nu se face încă reggae! Reggae nu înseamnă doar mare, soare şi fumat marijuana. Tinerii din ziua de azi asociază foarte mult marijuana cu muzica reggae… nu spun că nu are legatură, dar spun că degeaba fumezi un joint şi după te duci şi te joci pe playstation. Nu are nicio legătură, oamenii ăia fumează şi creează!! Stau de vorbă în grădină, fără tehnologie şi fac muzică. Asta numesc eu muzică adevarată!! Ascultă The Congos tinere! 🙂 Mergi şi stai de vorbă cu un bătrân din Africa şi îţi va explica el cum stă treaba. Fiecare trebuie să îşi gãsească drumul spre a fi om pentru că noi am uitat asta! Muzica reggae este medicamentul perfect pentru purificare.

– Ştiu că beneficiezi de un talent nemaipomenit la picturã dar şi în crearea de lucruri hand-made. De unde te inspiri în crearea lor?

– Atunci când pictez sau croşetez, ideile îmi curg pur şi simplu. Eu sunt doar instrumentul lui Dumnezeu, el face totul! Eu doar îi sunt elevul care încearcă să se apropie mai mult de profesor 🙂 Nu am niciun studiu legat de artă, ba din contră, nu mi-am terminat nici liceul. Sincer, în cazul meu nici nu mă interesează vreo diplomă. Am învăţat ce a trebuit să învăţ din şcoală: să citesc, să calculez, puţină geografie, istorie şi rusă… ha ha ţară comunistă ! 😉  .. şi câteva informaţii bune. Tot ce mi s-a părut fals am şters din memoria mea. Ei m-au minţit prea mult la şcoală ca să mai am încredere în sistemul ăsta!! Spre exemplu, mi se spunea că România este un buchet de flori, când noi toţi vedeam cu ochii noştri cum România are forma unui peşte :)) era să şi pierd anul la geografie pentru că eu am spus că e un peşte.

– La concertul Alborosie, după ce i-ai oferit acestuia un superb tablou (cel din poză) cred că ţi se făcuse pielea de gaină de emoţie. Cum a fost această întâlnire, cum l-ai perceput tu ca şi om pe Alborosie?

– Când îmi aduc aminte mă trec fiori pe şira spinării. Concertul, în totalitate, a fost după părerea mea cel mai tare concert de pe la noi. Întâlnirea cu el a fost fantastică. Am reuşit să îl fac să zâmbească şi să plece din România cu un feeling bun. A fost încântat de tablou şi mi-a spus că nu i s-a mai făcut niciodatã un cadou ca acela. Eu sunt sigură ca i-a plăcut şi că nu o să ne uite niciodată. Am precizat clar că această pictură este din partea României în primul rând şi a zâmbit arătându-mi (printr-un gest cu mâna pe inima lui) că noi vom rămâne acolo. A fost minunat ce am simţit, având în vedere că el este unul dintre artiştii mei preferaţi. Întâlnirea cu el m-a făcut să plutesc în acea seară, chiar dacă eram oricum în al zecelea nor de fericire după concert. Omul ăsta este un adevărat rastaman!!! A plecat din Italia şi s-a mutat în Jamaica pentru a înţelege ce înseamnă de fapt cultura asta. Omul ăsta chiar a devenit un mesager al lui Dumnezeu, un exemplu bun pentru cei ce vor sa facă reggae!! Fii ceea ce cânţi!! Fii ceea ce creezi!

– Trăim într-un secol în care mulţi caută împãcarea cu sine. Unii încearcă prin Yoga, alţii prin diferite metode de conexiune şi / sau meditaţie de multe ori promovate de persoane dubioase. La tine, cum funcţionează acest proces? Care sunt reperele tale din acest punct de vedere? Muzica este unul dintre ele?

– Da, bine zis! Trăim într-un secol  în care mulţi caută împãcarea cu sine. Nu o poţi găsi dacă nu te vindeci întâi tu. Nu te regăseşti pe tine dacă nu petreci o perioadă bună doar cu tine. Nu ai cum să te cunoşti dacă nu meditezi. Nu ai cum să oferi iubire dacă nu te iubeşti pe tine însuţi. Nu ai cum să vezi pe întuneric dacă nu aprinzi lumina. Noi suntem fiinţe de lumină şi nu trebuie dacât să ne amintim asta, aşa cum spunea Osho, unul dintre autorii mei preferaţi. Ideea de bază, este ca fiecare dintre noi să îşi dorească să se lumineze. Odatã ce ai fãcut primul pas… de restul îţi vei aduce aminte. Mie spre exemplu îmi place să mă bucur de natură atunci când pot. Pentru moment acest lucru se întâmplă destul de rar pentru că trăiesc încă în Bucureşti, dar pe viitor doresc să mă mut în mijlocul naturii şi să pot să îmi fac ferma mea 🙂 departe de sistem şi de oameni falşi. Poate că am obosit..

–  Ce părere ai despre mişcarea şi muzica Reggae de la noi? Ai artişti preferaţi de aici? Dar de afară?

– Ufff!! Despre mişcarea şi muzica reggae de pe la noi… greu şi cu mişcarea, greu şi cu muzica. Eu nu ascult reggae de pe la noi. De fapt nu ascult nimic din România decât din când în când. Atunci când pictez mai ascult Gheorghe Zamfir. Am încercat dar e dificil pentru că e exact cum ţi-am spus eu mai sus. Luciano, spre exemplu, este un mesager. Trăieşte exact cum cântă, este un om simplu, transmite mesajul bun, îşi are propia lui fermă şi trăieşte în natură. El a ieşit din sistem. Acum se luptă pentru a deschide ochii oamenilor, iar atunci când este pe scenă… crede-mă că am avut ocazia să merg şi să îl văd şi pe el la Rototom Sunsplash în 2011. În momentul în care omul acela s-a urcat pe scenă şi a întins mâinile către noi, a fost ceva de nedescris. Omul acela are o energie extraordinară! Niciun artist din România nu mi-a transmis asta. Îmi pare rău dar eu cred că mai trebuie să treacă nişte ani, trebuie să avem răbdare cu artiştii noştri şi să îi susţinem,  dar şi ei trebuie să muncească mai mult şi să îşi dorească cu adevărat să facă muzică reggae, nu doar pentru faimă şi bani!! Munceşte pentru ceea ce îţi doresti! Oamenii pe care îi iubesc şi fac muzicã reggae sunt: Queen Ifrica, Alborosie, Richie Spice, Capleton, Lee Scratch Perry, Mikey Dread, Burning Spear, Alpha Blondy şi pot continua cu lista câteva zile dar mă opresc aici. Am vorbit prea mult deja. Las muzica reggae să vorbească în locul meu. Pace, iubire şi unitate! Am să mă duc să îl pictez iar pe Bobiţă 🙂

––––––––––––––

Îi mulţumim lui Moreli pentru timpul acordat şi pentru căldura sufletească şi sinceritatea cu care ne-a răspuns. Creaţiile sale le puteţi admira aici, pe facebook.

Vă reaminesc! Do The Reggay, cântecul celor de la Toots and The Maytals apărut în 1968, este primul conform legendei în care apare folosită denumirea de ”reggay – reggae”. Acesta este cel ce m-a inspirat pentru a realiza o serie de articole – interviuri cu oameni care simt şi trăiesc reggae indiferent de vârstă, sex sau naţionalitate  . Consider că această mişcare este formată din toţi cei care ascultăm reggae şi opinia fiecăruia este importantă.

Urmăriţi-ne pentru mai multe materiale Do the Reggae!