Zona Reggae » Rototom Sunsplash 2011

Rototom Sunsplash 2011 – Review

Rototom Sunsplash nu este doar cel mai mare festival de muzică reggae din Europa..Rototom Sunsplash reprezintă o aventură fermecătoare pe tărâmul celor trei coordonate esenţiale ale umanităţii: PACE, RESPECT, LIBERTATE..

1. DRUMUL SPRE BENICASSIM

O dimineaţă prietenoasă de august ne zâmbea ca în reclamele Colgate, iar noi ne regăseam la ora şase pe aeroportul din Băneasa. Cu siguranţă nu avea să urmeze un concediu corporatist oarecare atât timp cât Rototom 2011 începea în doar două zile şi ne aştepta cu braţele deschise. Desigur, eram fericiţii câştigători ai unei excursii în zion. De fapt, excursia noastră începuse cu mult timp înainte, undeva prin februarie, când ne achiziţionasem atât biletele pentru festival cât şi cele low-cost pentru avion cu destinaţia Valencia. De ce aşa devreme? Pentru că atunci am putut beneficia de costuri mai reduse: bilet de festival 130 euro + bilet de avion dus-întors 100 euro cu menţiunea că în biletul de festival sunt incluse şi taxele pentru camping. Conform unui calcul simplu rezultă 230 de euro cedaţi pentru cazare şi transport în condiţiile în care te pregăteşti din timp!! Ne mai rămâneau doar şase luni de aşteptare şi de strâns bani pentru a ne simţi comfortabil la cel mai mare festival reggae din Europa. Tentaţia de a petrece în acest mod zece zile din vacanţa ta de vară este nemărginită.

Îmbarcaţi în avion am stat cuminţi, adică am dormit, până la Valencia. Programul grupului cuprindea şi două nopţi de cazare în oraşul compozitorului şi chitaristului spaniol Francisco Tarrega. O altă variantă de zbor ar fi fost prin capitala Cataluniei, Barcelona, dar această rută fusese deja incercată cu un an înainte şi noi militam pentru diversitate. Iar dacă eşti genul căruia îi plânge portofelul, reţine asta: prin Valencia este mai ieftin! Şi odată ajunşi aici a fost floare la ureche. Ne-am achiziţionat un bilet de tren cu destinaţia Benicassim, ce înseamnă cam o oră de mers cu trenul regional spre nord, plătind contravaloarea a cinsprezece euro şi cât ai spune „reggae” am ajuns la Rototom.

2. BENICASSIM

Benicassim-ul este o staţiune cu ieşire la Marea Mediterană tipic spaniolă, plasată într-o regiune numită Costa del Azahar. Cine nu a lipsit la lecţiile de geografie poate deduce un climat Mediteranean, caracterizat de veri călduroase şi senine. Pe parcursul şederii noastre aici indicele termometrelor „a îngheţat” la 32 grade celsius. Staţiunea este faimoasă pentru faptul că deţine una din cele mai întinse plaje artificiale de pe glob. Zona de festival este plasată strategic la 30 de minute de plajă, dacă te deplasezi „per pedes”. În partea opusă mării, în depărtare, se zăreşte şi un lanţ muntos numit Desert de las Palmas al căror cel mai important vârf, Bartolo, atinge 729 metri. Nu are cum să nu-ţi placă, de fapt, e sigur că te vei îndrăgosti instant, cadrul natural fiind mirific.

Şi nu mai ai scăpare! Zece zile te vei lovi prin localitate de oamenii festivalului. Sunt peste tot: pe alei, în supermarket, locul din care te poţi aproviziona cu dulciuri, sucuri naturale şi fructe răcoritoare pline de vitamine, în fântânile arteziene, pe plajă cântând improvizat la tamburină în ritmuri de reggae, în apă, sub apă, în păduricea de lângă localitate, ba chiar şi în staţiunile vecine. Apropo de staţiunile vecine. Aţi auzit de Castellon? Sunt sigur că da! Şi cei din Benicassim au auzit, având în vedere că această localitate se găseşte la doar zece minute de mers cu trenul, douăzeci cu autobuzul sau jumătate de oră dacă alegi să pedalezi pe faleză. Aşadar, comunitatea de români aflată prin aceste zone este destul de importantă. Aşa că să nu rămâi surprins dacă tipa de la „check point” te va întâmpina cu un prietenos „Buna ziua, unde este Mircea?” De altfel, pe o alee lângă supermarket, am descoperit un restaurant cu specific românesc, iar la un alt restaurant (patron arab, soţie româncă, angajaţi români 8) ) am reuşit să interacţionăm cu un conaţional zugrav destul de chill, aflat pe la vârsta a doua, ce ne-a povestit despre staţiune, în timp ce ne comandam un falafel delicios.

3. ZONA DE CAMPING

Am ajuns în zona de festival destul de devreme, pe o arşiţă îngrozitoare şi a trebuit să stăm la o coadă lungă cât cele de la noi de la pâine şi carne din epoca lui Ceaşcă. Surprinzător, nu a fost un calvar. Un muşuroi de furnici zâmbitoare, colorate predominant în roşu galben şi verde, mişuna în jurul nostru încărcat de voie bună şi energie pozitivă, aşa că labirintul până la casa de unde ne ridicam biletele în format braţară de festival a fost o bagateală. De fapt, în ciuda pronosticurilor sumbre, a durat doar cinci minute. Să înregistrăm aşadar primul „Big up” pentru organizatori 8) (pe parcurs nu am mai contorizat astfel de „bigupuri”, pentru că tot ce consideram noi a fi straniu, este de fapt normal într-o ţară vest europeană). Tot într-o fugă, ne-am îndreptat către zona de camping. Este foarte important să te mişti repede pentru că este esenţial să prinzi un loc ce-ţi garantează cât mai multă umbră în locul în care-ţi vei ateriza cortul. Toată lumea are nevoie de un adăpost în acest ocean de soare, căci uneori ziua are gust de deşert.

Campingul este situat într-o livadă de caişi sălbatici realmente uriaşă. Este însă de înţeles acest lucru, pentru că, aşa cum au dovedit statisticile, 250000 de oameni au simţit reggae anul acesta, aşa că totul trebuie sa fie pus în ordine până la ultimul detaliu. Singura parte nasoală este aceea că din când în când eşti poluat fonic de un zgomot asurzitor creat de nişte insecte ce au dorit să-şi păstreze anonimatul până la sfârşitul expediţiei. Dar asta să fie problema..oricum nu mai este timp,trebuie să-ţi pui cortul, să te familiarizezi cu vecinii (nu pe tripul „we look after you, you look after us, understand?” – că aici majoritatea sunt primitori şi deschişi). De fapt, cei mai dubioşi oameni de pe zonă suntem noi (glumesc 🙂 ) şi agenţii de pază care arată şi se comportă uneori ca niste folclorişti. După vreo două-trei zile iţi dai seama şi de ce aşa… Replica: „ce pula mea or mânca ăştia bă..că dacă erau români de-ai noştri scoteau şi ei o ceapă, o slănină” pare să le fi dat de gol nu numai naţionalitatea ci mai ales mentalitatea de cocalar limitat.

Simţind gustul ruşinii nu are rost să te enervezi. Mai bine râzi cu gura până la urechi sau te arunci din picioare direct pe salteaua de apă ce-ţi face noaptea somnul lin, abia achiziţionată de la „chinejii” cei suspecţi. Trebuie să-ţi injectezi un gram de toleranţă. Tu eşti la Rototom şi nu-ţi pasă! Totul e chill, concertele încep în câteva ore. Spaniolii gălăgioşi se regăsesc în stânga, iar pe dreapta, uşor de recunoscut după nasul lor cel lung, se lăfăie italienii cei păroşi. Nemţoaicele cele tinere parchează lângă noi. Care noi? Care suntem dotaţi cu atât de multă „cana cana” încât să ne ajungă până la Crăciun (evident însă în câteva zile va trebui să mai facem o aprovizionare). Şi dacă noi, Tanda şi Manda, suntem gata, poa’să cânte şi cucu şi banda!

4. ACTIVITĂŢILE DE ZI

Zece zile înseamnă destul de mult, aşa că pentru a evita capcana plictiselii trebuie să fi cât mai inventiv. Opţiunile sunt însă multiple. În primul rând este foarte ok dacă-ţi permiti să închiriezi o bicicletă, pentru a putea parcurge în timp mai scurt distanţele din localitate sau pur şi simplu pentru că e mai amuzant să ai un mijloc de transport propriu pe la festival.

Evident nu trebuie ignorată plaja, e şansa ta să te târăşti ca o râmă prin nisipul fierbinte (nu se ştie niciodată când apar şi fetele de la Andre). Aici poţi face toate chestiile acelea cuprinse între cititul unei cărţi şi construirea unui castel de nisip. Apa se prezintă excelent şi dacă ţi se face dor de reggae te poţi îndrepta către zona de plajă destinată exclusiv festivalului. Acolo se găseşte tot timpul câte un DJ ce te poate delecta cu nişte muzică bună şi mulţi oameni fericiţi aparent fără motiv care dansează chiar dacă este opt dimineaţa sau seara. Oboseala este un cuvânt inexistent în vocabularul acestora.

Cunoaşteţi acele grupuri care se strâng pe la noi în jurul băiatului cu chitara şi cântă? Ei bine, sunt sigur că da.. Imaginaţi-vă că există şi pe această plajă un loc umbros, să-i spunem sugestiv “la copaci” unde se întâmplă cam acelaşi lucru. Mulţi oameni se strâng, se împrietenesc şi cântă şi sună chiar bine ce fac ei acolo.

Dacă doreşti să petreci ceva timp prin zona de festival îţi vei da seama că e mai bine să o cauţi pe doamna umbră. Este uşor enervant soarele acesta dogoritor, mai ales că tu eşti complet prăjit şi ai vrea să nu te bată în cap, tata-astru. Putem da vina pe noroc sau pe instinctul nostru primar de baghere carpatine, adică de leneşi, dar după trei zile găsisem deja cel mai ok loc d-acolo. O bancă desprinsă de sol pe care o puteam muta „random” sub cei mai înfoiţi arbori. De asemenea, această zonă este împânzită de tot felul de magazine de la care îţi poţi cumpăra diverse obiecte hand-made după bunul plac.

Pentru cei ce vor să afle mai multe despre cultura şi istoria muzicii reggae există o zonă numită sugestiv Reggae University Camp în care sunt ţinute conferinţe multimedia, lansări de carte, sunt vizionate documentare sau expuse fotografii sau pasaje de artă contemporană. Dacă eşti copil, ai două opţiuni: ori te împrieteneşti repede cu alţi copii de pe zonă (ai de unde alege, sunt incredibil de mulţi), ori iţi rogi părinţii să te ducă în zona specială destinată ţie în care sunt desfăşurate jonglerii sau jocuri de păpuşi. Tot plimbându-te poţi găsi diverse corturi în care poţi învăţa tainele meditaţiei, cum să dansezi dancehall ca un profesionist sau tehnici de medicină alternativă.

Dar asta nu este tot. Rototom-ul iţi stimulează simţul civic şi te invită să iei parte la dezbateri culturale susţinute în vederea găsirii unor soluţii pentru a rezolva probleme primare ale societăţii noastre cum ar fi pacea în lume, drepturile omului sau rasismul. Să nu te mire dacă într-una din zile îţi va vorbi chiar un fost câstigator al premiului Nobel pentru pace, cum anul acesta a fost cazul femeii avocat din Iran, Shirin Ebadi, laureată pe 10 octombrie 2003. Majoritatea acestor înţelepţi cred că este foarte important să ne implicăm cât mai activ în rezolvarea problemelor umanităţii pentru a putea preîntâmpina pe viitor crize economice şi sociale ca cele actuale. Oricine poate schimba lumea în bine atât timp cât dispune de voinţă, iar dacă şi tu crezi asta poţi face cunoştinţă cu una din organizaţiile non-profit ce doresc să îmbunătăţească nivelul condiţiilor de trai de pe glob şi poate vei deveni omul lor pentru cea mai nobilă cauză, salvarea planetei.

5. ACTIVITĂŢILE DE NOAPTE

Şi se aşterne seara..zona de camping devine puţin agitată. Toată lumea se întoarce la cort şi se pregăteşte serios de decolarea către farmecele nopţii Rototom-iene. Concertele de la Main Stage, ce vor comemora anul acesta treizeci de ani de la dispariţia lui Robert Nesta Marley, se desfăşoară timp de zece zile cam după acelaşi plan. Putem deja împărţi artiştii în două categorii, după modul în care îşi susţin concertele live: cei ce au o atitudine mai old-school (Stephen Marley, Jimmy Cliff, Ziggy Marley, Ali Campbell, Lee „Scratch” Perry, Horace Andy) şi cei care sunt mai pe forţă, mai pe haos (Dub Incorporation, Queen Ifrica, Kymani Marley, Capleton, Lutan Fyah). Nume grele atârnă în program, deci calitatea concertelor este asigurată. Atmosfera este incredibilă, feerică. În faţa ta se desfăşoară o simfonie a steagurilor fluturate, a balonaşelor de săpun, a norilor groşi de fum purtaţi de parfumuri dintre cele mai îmbietoare. Se cântă, se dansează, simţi cu adevărat că eşti la cel mai mare festival reggae din Europa. E impresionant să vezi atât de mulţi oameni ce simt aceleaşi lucruri ca şi tine: mult respect, multă dragoste, pace şi libertate. Cuvintele sunt de prisos, înregistrările oferite de blog, ce au imortalizat momente unice, te vor ajuta să te lămureşti mai bine în prinvinţa concertelor.

Undeva lângă Main Stage este construită Lion Stage, un fel de Moş Crăciun pentru tinere trupe talentate. Acestea îşi spun cuminţi cântecelul, aflaţi în poala acestui moş fantasmagonic, aşteptând cadoul ce va veni sub forma aplauzelor audienţei. În acelaşi timp poţi opta însă şi pentru alte scene. Este vorba de scena ska, scena dub sau scena dancehall, unde programul ţine până în zori.

La scena ska este nebunie, ai impresia că te-ai trezit direct în inima zionului. Dacă stai puţin jos pentru a realiza ce se petrece în jur, vei crede că acest decor este desprins din poveşti cu zâne bune. Îţi retrăieşti toată copilăria în câteva secunde. Dansul sânzienelor te ajută să simţi gustul unei ameţeli plăcute, iar în urechi auzi fredonându-se doar „ska ska ska papapapa-pa jamaican ska papapapa-pa”. Descrierea aceasta nu redă nici pe jumate sentimentul extraterestrial pe care-l vei întâlni, trebuie să fi neapărat acolo pentru a savura sentimente venite din altă galaxie.

Şi dacă nu-ţi revii repede la realitate îţi recomand o pizza vegetariană ce o poţi comanda din zona destinată mâncării şi barurilor, o pizza italiană delicioasă pregătită în maxim zece minute de elfi. De elfi? Da, chiar de elfi, căci aşa se numeşte familia de broscari ce te vor servi cu acest preparat culinar delicios, specific ţării natale (cum ar fi fost să ne servească o familie de români cu sarmale? 8) ). Aceştia au la îndemână un arsenal de poante care mai de care mai surprinzătoare. Spre exemplu, într-o seară băieţii ce serveau purtau sutien, iar femeile făceau topless şi la gât le atârna un papion negru, etc…

Dacă acest episod te-a mirat, ce o să faci atunci când o să vezi în spatele tău un cuplu, amândoi cu vârsta peste cinzeci de ani, care-şi construiesc cel mai mare prost, fără tutun, pe care l-ai văzut în viaţa ta, sau dacă o să-l zăreşti pe moşul ce rulează harnic direct pe coşul de gunoi? Probabil vei zâmbi înţelegător şi vei merge mai departe să fi hipnotizat de bassul puternic ce se aude de la scena dub combinat cu „zombie-dansul” celor de acolo. Aici toată lumea îi întoarce spatele celui ce pune muzica. Nu pentru că muzica este naşpa, ci pentru că boxele sunt direcţionate exact în partea opusă, iar dacă-ţi place dub-ul simţi că trebuie să absorbi cu pâlniile urechilor toate acele unde magice create de bass. Este locul care dacă te prinde se va comporta cu tine ca o uşă de puşcărie şi nu te va mai lăsa din braţele sale până la opt-nouă dimineaţa când vei căuta disperat o mare sticlă de apă pentru a şterge urmele proaspete lăsate de mister mojito.

Mai poţi hoinări pe la scena dancehall unde faci cunoştinţă cu dansul specific pe care credeai că-l vei vizualiza doar în filmele cu jamaicani sau pe la alte două corturi în care vei putea recunoaşte hit-urile îndrăgite. Aici atmosfera este oarecum mai apropiată de cea întalnita şi pe plaiurile mioritice. Aşadar, ai multe opţiuni. Poţi experimenta senzaţii noi sau poţi să le completezi pe cele vechi. Cert este că în momentul în care eşti hotărât să-ţi dai stingerea va fi foarte, foarte greu să ajungi la cort. Drumul până la camping, ce dureaza cam cinsprezece minute, este făcut mai uşor atunci când ai alături o armată de oameni care te acompaniază. Este o armată a zâmbetelor şi a picioarelor teleghidate ce caută voioase izoprenul şi sacul de dormit.După ce le-ai găsit, nu-ţi rămâne decât să pleci în lumea viselor gândindu-te probabil la toţi acei oameni minunaţi cu care ai avut şansa să interacţionezi în cursul zilei şi să conştientizezi că deşi uneori vă separă mii de kilometri, între voi exista un liant marcat de unitate spirituală.

6. GREENSPLASH

Rototom-ul este un festival ce poartă un deosebit respect pentru mediul înconjurător, toate produsele vândute fiind alcătuite cel mult din plastic biodegradabil. Se merge bineînţeles pe ideea reciclării gunoaielor, existând containere disponibile pentru fiecare tip de material, şi cea a reducerii poluării. Din acest ultim motiv au fost plantaţi după ediţia 2010 foarte mulţi copaci pentru a extinde zona verde. De asemenea, toţi banii obţinuţi din taxele pe parcare vor fi folosiţi în acelaşi scop. Ca fapt inedit, energia necesară funcţionării „Sound System”-ului de la Free Yard este produsă de o bicicletă numită Hamakina. Rezultatul obţinut de echipa de cercetători Roller Disco Bcn a fost acela al obţinerii unei energii de doi kilowati suficientă pentru a putea să te lase să asculţi patru ore de muzică încontinuu fără ca cineva să pedaleze Hamakina! 8) Organizatorii festivalului au hotărât reducerea consumului de hârtie şi plastic destinat materialelor publicitare. Sunt permise ca mijloace de transport doar maşinile electrice sau bicicletele şi există un supermarket amplasat în zona de camping de unde poţi achiziţiona doar mâncare organică.

În concluzie, Rototom-ul, cel mai mare festival de reggae din Europa,îţi oferă şansa de a face parte dintr-o lume spirituală lipsită de considerente materiale pe parcursul a zece zile mirifice. Prezentarea citită nu poate descrie în totalitate diversitatea de care te poţi bucura în Benicassim. În cazul în care simţi reggae te asigur că merită să faci efortul de a vedea pe viu ce se petrece aici, experienţa pe care o vei dobândi fiind cu siguranţa unică şi de colecţie. Iar dacă eşti hotărât să faci acest pas, nu uita să te ghidezi după cele trei vorbe: PACE, RESPECT, LIBERTATE.. şi să ne vedem cu bine la Rototom Sunsplash 2012!