Israel Vibration
Vremuri grele stăpâneau Jamaica anilor ’40 – ’50, iar virusul poliomielitic semăna teroare printre locuitorii zonelor sărace. Tot mai mulţi copii erau afectaţi de acest duşman ascuns în apă potabilă contaminată, câteva mii erau sortiţi să moară, iar unu la sută din cei afectaţi de virus erau în pericol de a suferi o paralizie la nivelul membrelor inferioare. Printre ghinionişti s-au numărat şi Lascelle „Wiss” Bulgin, Albert „Apple Gabriel” Craig şi Cecil „Skelly” Spence, cei ce aveau să formeze peste ani legendarul grup roots reggae Israel Vibration.
Venit dintr-o familie cu unsprezece fraţi, Albert „Apple” Craig avea doar trei ani când a contactat acest virus mizer. Cum este lesne de înţeles că nu provenea dintr-o familie prea înstărită a fost trimis de urgenţă la un orfelinat numit Mona Rehabilitation Center, conform procedurii, unde îi întâlneşte pe Wiss şi Skelly. Trecând peste toate experimentele la care au fost supuşi pentru a se găsi un tratament vindecător de boală, căci în orfelinat se află cei mai neajutoraţi cobai, cei trei îşi petreceau ziua cântând.
La vârsta de zece ani, Apple învaţă să cânte la pian şi la scurt timp compune şi primul său cântec. Într-o bună zi, un bătrân rastaman le vorbeşte despre cultura rastafari, despre Haille Selassie I şi despre Etiopia, iar cei trei sunt pătrunşi de cele auzite şi sunt hotărâţi să păşească în această direcţie. Mânaţi de înţelepciune, gândesc că prin muzică pot transforma durerea provocată de infirmitate în mesaje emoţionale şi spirituale ce pleacă direct din suflet. Sunt atât de convinşi că aceasta este calea cea bună încât îşi lasă dread-uri, motiv suficient pentru a fi alungaţi de la Mona Rehabilitation Center, întrucât acestea erau regulile, spre alte centre mai permisive.
Plecaţi pe căi diferite au trebuit să aştepte anul 1969 când au împlinit vârsta la care nu mai puteau fi cazaţi de aceste centre, spre a fi trimişi în lume. Un motiv numai bun pentru a recâştiga o veche prietenie ar spune Wiss, Apple şi Skelly ce se reîntâlnesc pentru a forma Israel Vibration, unul din cele mai de succes şi apreciate grupuri reggae din a doua jumătate a anilor ’70. Dar, până la succes, a fost cale lungă. Cam şase ani a durat acest proces, pentru că până la a culege roadele succesului au fost nevoiţi să locuiască în boscheţi, să aplice tactica “will reggae for food” şi să fumeze ganja toată ziua 8) Astfel, s-au construit cele trei stiluri particulare, pecetluite sub sigla Israel Vibration.
Cum erau destul de apreciaţi de către trecători, într-o zi soarele a răsărit şi pe strada lor şi li s-a propus să susţină o reprezentaţie la Theological College, exact lângă a doua lor casă, Mona Rehabilitation Center. Succesul de care au avut parte a fost nemaipomenit. Cei ce-şi mai amintesc de acea zi spun că Skelly şi Wiss au interpretat câteva melodii proprii, acompaniaţi de Apple la pian.
Viaţa a continuat, Israel Vibration au rămas doar cu impresia foarte bună făcută şi au revenit la vechile obiceiuri. Norocul le-a surâs curând şi în altă zi când prestau un show muzical într-o zonă împădurită de lângă Kingston, ce le servea pe post de casă, au fost auziţi din întâmplare de Hugh Booth. Acesta, ce era membru al Twelve Tribes of Israel (una din cele trei ramuri ale mişcării Rastafari), i-a plăcut atât de mult încât le-a oferit un dar: fondurile necesare înregistrării primului album. Why Worry a fost primul single înregistrat la „label-ul ortodox” Treasure Isle, ce i-a atras atenţia producătorului Tommy Cowan. Fascinat de ce auzise a hotărât pe loc să le finanţeze următoarele înregistrări. Începea o perioadă glorioasă pentru Israel Vibration ce se va materializa în trei albume de cinci stele.
Israel Vibration – Why Worry
Primul dintre aceste albume se numeşte The Same Song şi este înregistrat în 1978 cu ajutorul fraţilor Ian şi Roger Lewis (Inner Circle). LP-ul a purtat eticheta casei de discuri Top Ranking şi continuă să stârnească rumoare printre fanii muzicii reggae chiar şi în ziua de azi. Este un debut în forţă pentru Israel Vibration, mulţi chiar se gândeau atunci că vor atinge popularitatea internaţională a lui Bob Marley dacă vor continua în acest stil. Printre piesele pe care dorim să le reamintim se găsesc The Same Song, ce a avut parte de o apreciere masivă din partea fanilor, Weep and Mourn, Ball of Fire şi Prophet Has Arise.
Israel Vibration – The Same Song
Israel Vibration – Weep and Mourn
Israel Vibration – Ball of Fire
Israel Vibration – Prophet Has Arise
Se poate crede că succesul de care deja aveau parte Israel Vibration era materializat în recunoaştere internaţională şi stabilitate financiară. Nu era însă nici pe departe aşa. În Jamaica, la vremea respectivă, existau mai multe probleme majore. La fel ca şi alte trupe ale acestei perioade, deşi produceau hit-uri care vindeau destul de bine, Israel Vibration nu prea vedeau banii cuveniţi. Acest lucru se întâmpla pentru că cei mai mulţi producători de top controlau şi cele mai cunoscute posturi de radio, precum şi magazinele ce erau însărcinate cu vânzarea discurilor. De asemenea nu erau organizate turnee pentru aceste trupe. Acest comportament babilonian este surprins perfect în filmul The Harder They Come, apărut în ’72. Concluzia a fost clară, trebuiau să renunţe de urgenţă la Tommy Cowan ce se dovedise a fi „a bad producer”.
A fost momentul în care cei trei au plecat să înregistreze la studiourile Tuff Gong, deţinute de Bob Marley. Au fost una din primele trupe ce au înregistrat aici, precedându-i pe The Melody Makers sau pe Nadine Sutherland spre exemplu. Aşa a luat naştere în 1980 Unconquered People, al doilea material semnat Israel Vibration. Susţinuţi chiar de The Wailers au muncit sub privirile părinteşti ale lui Bob pentru a produce zece track-uri remarcabile, cu un stil mai melodios decât cel de pe The Same Song. Fiind foarte greu să alegem dintre acestea vom reaminti doar de Mr. Taxman, We A De Rasta, Unconquered People sau de Friday Evening.
Israel Vibration – Mr. Taxman
Israel Vibration – We A De Rasta
Israel Vibration – Unconquered People
Israel Vibration – Friday Evening
Mergând pe principiul: un nou album, o nouă schimbare de producător, Israel Vibration a început să lucreze cu Henry „Junjo” Lawes pentru Why You So Craven în anul 1981. Dar, surpriză! Cele două părţi s-au certat destul de des, motiv pentru care acest album a fost lansat cu întârziere. acest lucru s-a petrecut numai după ce legendarul trio a reuşit să-i convingă pe cei de la Dynamic Sounds să scoată pe piaţă cel de-al treilea material sub condiţiile impuse de aceştia. Ascultând primele patru piese ne dăm seama la cel nivel fantastic al muzicii ajunsese acest grup. Este vorba de Universal Father, Why Are You So Craven, On Jah Solid Rock şi de Jah Is The Way.
Israel Vibration – Universal Father
Israel Vibration – Why Are You So Craven
Israel Vibration – Oh Jah Solid Rock
Israel Vibration – Jah Is The Way
Pentru prima dată Israel Vibration dăduseră lovitura. Reuşiseră să strângă atâţia bani din vânzări încât să poată emigra în S.U.A pentru a putea trata boala care încă îi măcina. Biletele de avion aveau deja imprimate destinaţia capitalistă New York, iar fiecare membru al trupei avea în cap o carieră solo. Nu doreau neapărat să spargă grupul, dar erau conştienţi de faptul că în America aceasta este cea mai bună cale pentru a se putea întreţine. Apple şi Skelly au înregistrat câteva track-uri, iar Wiss a lansat chiar un album numit Mr. Sunshine, dar succesul nu a fost cel scontat. Ca o curiozitate, putem observa că această schimbare de domiciliu i-a făcut să sară peste etapa creşterii ca importanţă a stilului dancehall în Jamaica.
Anii au trecut şi a fost nevoie de „Dr. Dread” Himelfarb, fondatorul RAS Records pentru a-i îndemna pe cei trei să respecte vorbele lui Marcus Garvey – „Unity is Strength” – şi să se reunească. Norocul lor a fost acela că au menţinut legătura cu Dr. Dread încă din perioada în care înregistrau la Tuff Gong. Astfel, Strength Of My Life, apărut în 1988 a fost flacăra ce a reaprins focul ce ardea mocnit sub numele de Israel Vibration. Este admirabil cum cei trei reuşesc să păstreze acelaşi nivel al pieselor şi acelaşi sound chiar şi după şapte ani de pauză. Albumul conţine nouă piese şi este împărţit frăţeşte, fiecare membru preluând frâiele a câte trei. Apple face impresie bună pe Jah Love Me, Don’t Want Apartheid şi cu Middle East şi Skelly surprinde pe Payday. Bomboana de pe acest tort este de fapt una din cele mai bune piese Israel Vibration „all time” şi se numeşte Cool And Calm pe care o puteţi asculta alături de celelalte, aşa cum v-am obişnuit, mai jos.
Israel Vibration – Jah Love Me
Israel Vibration – Don’t Want Apartheid
Israel Vibration – Middle East
Israel Vibration – Payday
Israel Vibration – Cool And Calm
Praises este următorul material propus de Israel Vibration în 1990 ce conţine toate ingredientele necesare unui album bun: versuri „conscious” plecate din inimă, armonii îmbietoare şi muzică de calitate. There Is No End, Real And Right şi Vultures depun mărturie pentru a susţine cele descrise.
Israel Vibration – There Is No End
Israel Vibration – Real and Right
Israel Vibration – Vultures
După Dub Vibration: Israel Vibration in Dub apărut tot în 1990, cei trei artişti erau conştienţi că trebuiau să recupereze timpul pierdut aşa că anul următor aduce un nou material. Şi ce material! Se numeşte Forever şi este poate cel mai complet din toată cariera lor, numele ales fiind cu siguranţă perfect, pentru că este sigur: va fi la fel de bun şi-n cinzeci de ani şi pentru totdeauna. Stilul în care se completează, armoniile, versurile pieselor sau vocile artiştilor sunt impecabile, nu ai ce să le reproşezi chiar dacă eşti cârcotaş. E dificil să te decizi asupra unei piese preferate când ai la dispoziţie opere de artă ca Reggae On The River, Children Under The Sun, Poor Man Cry sau Live In Jah Love. Să nu ne lepădăm însă de imnul ganja – Red Eyes! Albumul (CD-ul, nu caseta) conţine şi varianta dub ale primelor trei track-uri ce nu sunt extraordinare, dar sunt ridicate în urechile ascultătorilor tocmai datorită calităţii deosebite propusă de originale.
Israel Vibration – Reggae On The River
Israel Vibration – Children Under The Sun
Israel Vibration – Poor Man Cry
Israel Vibration – Live In Jah Love
Israel Vibration – Red Eyes
Israel Vibration îşi continuă marşul spre glorie şi marchează teritoriul în Zona Reggae cu Vibes Alive în 1992, cu IV în 1993, urmat de varianta dub a acestuiaun an mai târziu. IV nu este la fel de reuşit ca Forever spre exemplu, mai ales acum că aşteptările crescuseră, dar piese ca You Never Know, Babylon By Bus sau Reggae Rock and Roll (ce îmbină cele două genuri) sunt demne de luat în seamă.
Israel Vibration – You Never Know
Israel Vibration – Babylon By Bus
Israel Vibration – Reggae Rock and Roll
Pe On The Rock în 1995 se remarcă în mod deosebit piesa Rudeboy Shufflin, una din cele mai reuşite şi cunoscute din toată cariera Israel Vibration şi Ambush ce este presărată cu influenţe funk.
Israel Vibration – Rudeboy Shufflin
Israel Vibration – Ambush
1996 este anul apariţiei LP-ului Free To Move ce este în opinia fanilor unul din cele mai „underrated” materiale ale trupei. Piesa Mud Up pare o prelungire naturală a hit-ului Rudeboy Shufflin, Solomon Bloodline şi Pretty Woman atrăgând de asemenea atenţia. La mijlocul anilor ’90 Israel Vibration susţineau concerte în jurul lumii fiind acompaniaţi de trupa Roots Radics, trupă ce avea să-i urmeze şi-n următorii ani.
Israel Vibration – Mud Up
Israel Vibration – Solomon Bloodline
Israel Vibration – Pretty Woman
Pay The Pipper (1998) şi Jericho (2000) sunt primele două albume înregistrate fără Apple. Acesta a hotărât să se despartă din punct de vedere muzical de foştii săi prieteni şi să urmeze o carieră solo. Materialele sunt vădit marcate de absenţa acestuia, parcă Israel Vibration nu sunt ei înşişi dacă nu formează acel trio celebru. Pe Pay The Pipper se încearcă înlocuirea acestuia pe câteva piese prin realizarea unor colaborări cu câteva artiste ca Pam Hall, Fiona sau Annie McDaniel ce nu se descurcă tocmai rău, dar nu-l pot înlocui pe Apple în întregime. Exploitation, So Much Youths şi Surfin par cele mai în regulă track-uri, iar de pe cel de-al doilea material, de pe Jericho mi-au plăcut African Unification şi On Borrowed Time.
Israel Vibration – Exploitation
Israel Vibration – So Much Youths
Israel Vibration – Surfin
Israel Vibration – African Unification
Israel Vibration – On Borrowed Time
Aceste două materiale contribuie la realizarea unui al treilea, Dub Combo, ce conţine variantele dub pentru primele zece piese de pe Pay The Pipper şi ultimele şase de pe Jericho. Pentru a putea realiza această transformare a fost nevoie de implicarea lui Jim Fox pentru a putea mulţumi pe deplin fanii genului dub.
Pe Fighting Soldiers în 2003 continuă în aceaşi notă, în sensul încare au piese bune, însă nu pot atinge fără Apple nivelul zilelor de glorie de pe Forever să spunem spre exemplu.. Acompaniaţi în continuare de Roots Radics ce le oferă Riddim-uri live şi originale, Israel Vibration ne încântă pe acest album cu Unseen Bullet, Level Every Angle şi Jah Runnings.
Israel Vibration – Unseen Bullet
Israel Vibration – Level Every Angle
Israel Vibration – Jah Runnings
Stamina este materialul apărut în anul 2007 şi înregistrat la studiourile Tuff Gong, Front Room şi Graffton. Printre alţii au lucrat cu saxofonistul Dean Fraser şi vă invităm să ascultaţi piesele Stamina şi Back Staba pentru a vă face o primă impresie asupra albumului.
Israel Vibration – Stamina
Israel Vibration – Back Staba
Reggae Knights este ultima ispravă semnată Israel Vibration. Albumul a fost înregistrat în 2010 alături de aceiaşi Roots Radics la studiourile lui Jimmy Cliff, Sun Power Productions în Kingston. Pe lângă My Master’s Will şi Dig Up The Ground sau Poor And Humble, remarcăm că piesele Original Gangster şi New York City sună într-un fel mai puţin familiar grupului. Acest lucru se întâmplă pentru că prima este o piesă dancehall, în atâţia ani în care Israel Vibration au devenit legende roots – reggae şi a doua pentru că aparţine genului country – blues ce pur şi simplu nu le vine bine.
Israel Vibration – My Master’s Will
Israel Vibration – Dig Up The Ground
Israel Vibration – Poor And Humble
Ne încântă şi cu două albume live numite Live Again (1997) şi Live and Jamming (2003). Cei ce au avut bucuria să-i urmărească pe viu în formaţie completă spun că ofereau publicului un spectacol unic şi original ce avea un impact puternic asupra maselor. Sunt apreciaţi în întreaga lume pentru toate capodoperele pe care le-au oferit muzicii reggae. Unii spun că ar fi trebuit să conducă această mişcare în anii ’80 după moartea lui Bob Marley, dar drumurile lor s-au oprit atunci în America. Cheia succesului a fost dată de echilibrul grupului şi de faptul că au fost conduşi de un singur lider spiritual întruchipat în persoana lui Jah. Oricare dintre cei trei putea prelua frâiele unui cântec urmând ca ceilalţi doi să-l completeze aproape de perfecţiune. Singurul motiv pentru care nu sunt la fel de populari ca Bob este acela că muzica produsă de ei este cumva mai hardcore, mai underground.
Doamnelor şi domnilor, am avut onoarea să vă prezentăm această parte a istoriei muzicii reggae numită Israel Vibration!
sursa: wikipedia, rasrecords.com, debate.uvm.edu
Urmăriți-ne pentru mai mulți artiști reggae!
